5 comentariiAstăzi, Galina este nevoită să se adapteze la o viață fără apă curentă și electricitate. Ea învață totodată să trăiască ascunsă în subsolul casei sale pentru a evita bombele.
„Apa a dispărut, este incomod, dar ne-am obișnuit”, mărturisește această fostă educatoare în vârstă de 63 de ani.
Orașul minier Torețk este situat la 40 de kilometri nord de marele oraș ocupat de ruși Donețk și la mai puțin de 5 kilometri de linia frontului, unde invadatorii ruși încearcă să avanseze.
În ciuda bombardamentelor zilnice, Galina refuză să plece, deoarece fiul și mama ei sunt îngropați în cimitirul orașului.
„Este genul de legătură care se rupe foarte greu. Nu pot pleca. Nu pot”, spune ea înainte de a izbucni în lacrimi.
„Este atât de dureros când nu poți să mergi la cimitir”, adaugă fosta educatoare.
Un oraș distrus
Torețk, care avea circa 12.000 de locuitori înainte de lansarea invaziei ruse la scară largă, la 24 februarie 2022, este o barieră importantă în acest sector al frontului. Căderea acestui oraș i-ar oferi armatei ruse acces spre Kostiantînivka, apoi în cele din urmă spre Kramatorsk, obiectivul final al Kremlinului în această regiune.
„Era un oraș plăcut. Mic, compact și mereu curat. Mulți au rămas aici și s-au căsătorit”, își amintește soțul Galinei, Oleksandr.
Cu ajutorul unei lanterne frontale, el încearcă să repare o pereche de pantofi în întuneric. Oleksandr și Galina credeau că pacea va mai dura.
„Se organizau concerte mai mereu, muzicieni locali cântau în parc în serile de dans. Era parcul nostru”, spune el.
Astăzi, clădirile sunt distruse, iar localnicii care au mai rămas nu se mai aventurează să se plimbe prin parc. Tiruri de obuze răsună pe străzi și coloane de fum negru se ridică la orizont.
„Orașul este mort, distrus”, se plânge Galina. „Acum, cel mai important lucru este viața umană, supraviețuirea, pentru a salva chiar și memoria familiei”, adaugă ea.
„Plecăm”
Oleksandr Borbrik s-a născut și a crescut în Torețk, dar, la 41 de ani, este pe cale să-și lase viața în urmă, inclusiv magazinul său alimentar bombardat și casa aflată în ruine.
„Zilnic au loc zeci de bombardamente. E înfricoșător să rămâi aici. Plecăm”, explică acest bărbat bine făcut, cu părul tuns scurt și ochii albaștri.
În magazinul lui gol și întunecat, pregătește mutarea fără să știe ce îi va aduce ziua de mâine. „Nu ne-am gândit încă”, recunoaște el.
Guvernatorul regiunii Doneţk, Vadîm Filașkin, le-a recomandat locuitorilor din Torețk să urmeze procedurile de evacuare din cauza bombardamentelor rusești și situației „dificile” de pe front.
„Erori”
Protejat de o cagulă, comandantul Kurt, așa cum se prezintă, vorbește fără reținere despre luptele din zonă.
„În perioada în care s-a efectuat rotația (de trupe – n.r.), s-au făcut unele greșeli. Inamicul le-a analizat și le-a folosit”, susține el, strângându-și pușca de asalt.
Comandantul Kurt se arată sceptic în privința eficienței „dinților de dragon” ridicați în jurul orașului. „Liniile externe de apărare nu înseamnă nimic”, afirmă el, amintind de soarta unor localități ucrainene care au căzut sub ocupația Moscovei în pofida fortificațiilor.
Potrivit lui Kurt, forțele ruse lovesc orașul cu bombe glisante, foarte distrugătoare, și încearcă incursiuni în grupuri mici.
Cu toate acestea, unii locuitori ai Torețkului nu vor fugi, așa cum este cazul Galinei. „Suferim de zece ani acest tip de opresiune”, explică fosta educatoare, referindu-se la momentul în care separatiștii proruși au acaparat o parte din regiunea Donețk. „Acum nu mai fac predicții”, spune ea resemnată.