Sinodul, condus de Patriarhul Daniel, anunță că a acceptat propunerea Mitropoliei Ardealului de canonizare a părintelui Arsenie Boca.
Potrivit unui comunicat al Patriarhiei, Sinodul a luat act
de documentația înaintată și a trimis-o spre subcomisia care se ocupă de canonizarea
sfinților români.
”Această comisie va invita specialiști din diferite domenii
de competență să redacteze referate privind canonizarea părintelui Arsenie Boca
din perspectiva expertizei lor teologice, de pictură bisericească și de disciplină
monahală”, se arată în comunicat.
Patriarhia anunță că vor fi consultați și istorici și se va
cere o cercetare a documentelor CNSAS pentru a prezenta activitatea părintelui
Arsenie Boca în perioada 1945-1989.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe recomandă credincioșilor și clericilor ca până la luarea unei decizii finale cu privire la canonizarea lui Arsenie Boca, să evite ”atât idealizarea excesivă a persoanei părintelui Arsenie Boca, cât și denigrarea lui”.
”Canonizarea sfinților fiind un proces anevoios, nu se face în pripă sau sub emoții de moment, mai ales când este vorba despre persoane trecute de curând la Domnul, iar mărturiile prezente despre acestea sunt contradictorii”, concluzionează Sinodul.
Demersul de cerere de canonizare a părintelui Arsenie Boca a
fost inițiat cu mai bine de 3 ani în urmă, când, la data de 16 aprilie 2016,
Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului pentru cercetarea vieții și
activității Părintelui Arsenie Boca a avut prima ședință de lucru.
Cine a fost Arsenie Boca
Părintele Arsenie Boca, născut pe 29 septembrie 1910, la
Vața de Sus, județul Hunedoara, a fost unul dintre preoții pedepsiți de regimul
comunist pentru verticalitatea discursului teologic.
El a fost arestat prima oară pe 17 iulie 1945, eliberat
nefiindu-i găsită vreo vină, apoi iar arestat, în 14 mai 1948, sub acuzația de
sprijinire a luptătorilor anticomuniști din Munții Făgărașului.
După mai multe ”reprize” de anchetare, în noaptea de 15/16
ianuarie 1951 este arestat pentru a treia oară și condamnat la închisoare,
fiind încarcerat mai bine de un an la Canal. Liberat la intervenția
Patriarhului Iustinian Marina, fostul stareț și duhovnic al Mănăstirii Prislop,
redevenită ortodoxă în 1948, trece în următorii ani prin celulele de la Aiud,
Baia Sprie, Ocnele Mari, Jilava, Timișoara sau Oradea.
După ultima liberare este exclus abuziv din monahism, în
1959, și devine pictor bisericesc, la Atelierele Patriarhiei, de unde se și
pensionează, dar continuă activitatea predicând în imagini, cu toată
supravegherea Securității, prin pictura bisericii din satul giurgiuvean
Drăgănescu.
În ultimii 5 ani de viață se retrage, cu o mică obște de
maici, la Sinaia, unde avea o chilie și un atelier de pictură, tot aici
închizând ochii, cu mai puțin de o lună înainte de sfârșitul comunismului în
România.