Borrelioza este o boala raspandita atat in Europa, America si Asia, cat si in Australia si Africa, unde isi are de altfel provenienta.
Boala ocupa un larg areal geografic, afectand toate mamiferele. Boala este produsa de o spirocheta, care este transmisa de la animale la om prin intermediul capuselor si poate induce, printre altele, aparitia meningopolineuritei.
Borrelia nu rezista in mediu, si este transmisa de catre un vector viu (insecte hematofage) la gazda definitiva (vertebrate).
Raspandirea bolii pe glob prezinta unele particularitati zonale; la noi in tara, ea nu are o incidenta foarte mare. Perioada cu risc maxim de transmitere este primavara, vara si toamna, atunci cand apar invaziile de capuse.
Boala este foarte rara, semnele clinice caracteristice in urma transmiterii pe cale experimentala a bolii aparand la 2-5 luni de la expunerea la capusele infectate. Semnele caracteristice sunt artritele si poliartritele, febra, limfoadenomegalia (marirea ganglionilor), lipsa poftei de mancare si starea generala proasta.
Frecvente sunt si afectiunile renale cu glomerulonefrita, uremie, proteinemie, edeme periferice si ascita.
Semnele clinice sunt prezente intre 24 ore si 8 saptamani. Daca in cazul afectiunilor articulare se impune terapia antimicrobiana, in cazul localizarii renale animalele mor sau sunt eutanasiate.
Diagnosticul se pune pe baza testelor serologice de laborator, obligatorii in cazul suspicionarii bolii.
Cele mai eficiente antibiotice in cazul diagnosticarii borreliozei sunt penicilina, tetraciclina si eritromicina.
Pentru a preveni aceasta boala, in primul rand trebuie aplicata cu rigurozitate deparazitarea externa a animalelor, mai ales in sezon, atunci cand apar invaziile de capuse si alte insecte hematofage. In acest sens, deparazitarea externa se face cu produse recomandate de medicul veterinar, in functie de specie, rasa, varsta, greutate, pilozitate.
In profilaxie sunt utilizate produse biologice speciale, vaccinarea fiind una dintre solutii. Astfel, vaccinarea animalelor de companie se face la varsta cuprinsa intre 9 -12 saptamani, cu rapel la 3 saptamani. Dezavantajul vaccinarii este acela ca anticorpii pot produce rezultate serologice fals pozitive, de la cateva luni de la vaccinare pana la 2 ani.
Totusi, profilaxia prin distrugerea insectelor hematofage atat a celor care paraziteaza animalul, cat si celor care paraziteaza habitatul, ramane cea mai eficienta metoda.
Boala fiind foarte rara, diagnosticul diferential fata de alte afectiuni este foarte important, motiv pentru care examinarile periodice de catre medicul veterinar sunt obligatorii. Cele mai frecvente cazuri in care se impune diagnosticul diferential sunt: eritemele cutanate cronice, sindroamele neurologice, afectiunile reumatologice, precum si meningitele si meningoencefalitele, fara o etiologie aparenta.
In cazul epidemiologiei umane, se impune o educatie sanitara corespunzatoare a populatiei privind riscul infectant al capuselor si evitarea lor prin masuri specifice. Cazurile suspectate sau diagnosticate la om trebuie declarate si spitalizate urgent.
Daca veti fi preocupati in permanenta de starea de sanatate a animalului dumneavoastra, puteti evita usor situatiile neplacute.