Boschetarul care vorbeste fluent patru limbi straine

Barbatul a urmat cursurile unui liceu de arta iar apoi pe cele ale Institutului de Marina Civila. In 1979 acesta a plecat in primul voiaj, caruia i-au urmat multe altele. Pentru ca in Romania banii pe care-i castiga nu l-au ajutat sa-si intretina sotia si cei doi copii la standardele modestiei si a ceea ce si-a dorit sa le ofere dintotdeauna, Aurel nu s-a mai intors dintr-un voiaj, ramanand in Pireu. Un an mai tarziu, in 1986, el si-a facut formele de imigrare in Canada, unde ulterior si-a adus sotia, fiul si fiica. In Canada el si-a deschis o firma de decoratiuni interioare, care i-a adus venituri considerabile. Cu banii castigati aici, si-a cumparat o casa si doua masini scumpe.
In 1991 soarta sa a luat o turnura cu totul neasteptata si, pentru ca intr-un accident rutier a lasat infirm un om, a fost condamnat de justitia canadiana la 4 ani de inchisoare. Ca si cand nu ar fi fost destul ce i s-a intamplat, pentru ca „nu a mai avut rabdare” ca sotul ei sa isi ispaseasca pedeapsa, sotia l-a parasit si i-a cerut in scurt timp sa divorteze. La terminarea pedepsei cu inchisoarea, Aurel Greavu a fost expulzat in Romania si, insotit de doi agenti Interpol, a fost adus in 1996 pe Aeroportul Otopeni.
Singura ruda apropiata pe care o mai avea in tara era mama sa, care, din cauza unei boli grave, avea dese momente de senilitate. Cu banii pe care-i mai avea, Aurel si-a deschis un magazin mixt in Constanta, a cumparat un apartament in centrul orasului pe numele mamei, o masina, iar ce i-a ramas i-a depus intr-un cont. In cateva luni, societatea sa a dat faliment si, in lipsa sa, mama i-a vandut si apartamentul. Femeia a disparut din oras, iar in doua luni a decedat. Sora mamei, din Tecuci, o indrumase sa vanda casa si sa scoata de la Bancorex cele 68 de milioane pe care Aurel le mai avea. A fost prea tarziu, pentru ca barbatul nu mai avea decat hainele de pe el si cativa amici care l-au gazduit o perioada, apoi a ajuns in canale.
Degradarea morala si fizica nu a intarziat sa apara, astfel incat el a inceput sa cerseasca pentru a supravietui. Acum traieste cu un amic intr-o canalizare de langa Teatrul Ovidius din Constanta, mananca ce mai primeste, se incalzeste la o lampa cu gaz si cand vrea sa se spele, da spaga lucratorilor din puncte termice sa-i permita sa ia apa calda. De doua veri, Aurel castiga bani vara din portrete desenate in creion. „Vara ma rog de toate fetele, femeile si barbatii din parcuri sau de pe Litoral sa le desenez chipurile pentru 15.000 sau 20.000 lei”, spune el.
Cea mai mare dorinta a lui este ca cineva sa-i ofere materiale pentru a putea picta. Cu banii pe care i-ar castiga din arta ar reusi sa-si faca rost de o locuinta decenta, multumindu-se si cu o singura camera in care sa se poata intretine si in care sa poata dormi.
„Daca nu as avea haine rupte, daca as fi curat, barbierit, sunt sigur ca as reusi sa-mi gasesc un loc de munca. Acum nu ma baga nimeni in seama si, mai mult, toti ma gonesc si ma batjocoresc. Sunt un om al strazii, insa nimeni nu stie ca la doar 45 de ani cunosc limbile engleza, franceza, italiana si greaca, pictez, desenez si am puterea de a munci”, spune Aurel.
Copiii lui Aurel traiesc in Canada.
O sansa pentru Aurel Greavu ar fi sa-i regaseasca pe Ana Maria si Emil, cei doi copii ai sai, care acum sunt studenti in Canada si au o situatie materiala buna. Aurel nu i-a mai vazut din 1997, cand l-au vizitat in Romania si, mai mult decat atat, le-a pierdut urma. „Daca ar sti ca traiesc in canale si ca sunt un om al strazii, sunt convins ca m-ar ajuta. Eu le-am creat o viata buna si nu cred ca ma vor lasa asa, insa n-am cum sa-i gasesc”, spune el plangand.

Urmărește-ne pe Google News