Comentează17 ani se împlinesc în 2017 de la trecerea în neființă a lui Cătălin Hîldan, ”Unicul Căpitan”. Fostul fotbalist dinamovist, cel mai cunoscut brăneștean, s-a stins pe 5 octombrie 2000, la vârsta de 24 de ani, în timpul unui amical disputat la Oltenița, ca urmare a unui accident vascular cerebral.
Pe 3 februarie 1976, a venit pe lume Cătălin Hâldan, cel pe care suporterii dinamoviști l-au numit ”Unicul Căpitan” al echipei din Șoseaua Ștefan cel Mare. Din păcate, viața fostului mijlocaș s-a curmat brusc și, la aproape 17 ani de la tragicul eveniment, durerea familiei Hâldan este la fel de mare.
”Ziua de 5 octombrie 2000 este una dintre cele mai negre din istoria clubului Dinamo. Cătălin Hîldan a trecut în nefiinţă la numai 24 de ani. Numele „Unicului Căpitan” este invocat de fiecare dată de suporteri pentru spiritul de luptător şi tenacitatea de care Cătălin Hîldan a dat dovadă pe terenul de fotbal.
Povestea lui Cătălin a început pe 3 februarie 1976. Primul sport pe care l-a practicat, alături de fratele său, Cristi, nu a fost însă fotbalul, ci rugby-ul. Avea 8 ani pe-atunci, când lupta zi de zi, în Ștefan cel Mare, pentru balonul oval. Doi ani mai târziu, „Cătă” s-a apucat de fotbal, ajungând pe mâna lui Ionuţ Chirilă alături de Cezar Dinu, Mihai Tararache sau Florentin Petre. Debutul la echipa mare a „câinilor” s-a produs pe 2 octombrie 1994, într-un meci cu Steaua, dar după trei jocuri a fost împrumutat la Chindia Târgovişte. Prestaţiile excelente l-au readus în vizorul lui Dinamo, unde a intrat sub comanda lui Cornel Dinu. Sezonul 1999-2000 a fost cel mai fericit din cariera sa: dinamoviștii au reușit eventul în România, iar convocarea pentru turneul final al Euro 2000 a sosit, firesc, pe adresa clubului din Ștefan cel Mare.
„Mai bine mor pe teren decât să mă las de fotbal”
O întâmplare ce părea banală, în vara anului 2000, avea să se transforme într-o tragedie pentru suflarea dinamovistă, fotbalul românesc. La un antrenament al naţionalei, Cătălin Hîldan a căzut din senin pe teren, incident trecut cu vederea de medici. Imediat după întâmplare, într-o discuţie cu fratele său, „Cătă” i-a spus că mai bine moare pe teren decât să se lase de fotbal. 5 octombrie 2000 a fost ziua fatidică a carierei şi vieţii „Căpitanului”. Dinamo avea amical la Olteniţa. După primele 45 de minute, la pauză, secundul Cornel Ţălnar îi spune că nu va mai juca şi în partea a doua. „Mă simt într-o formă excelentă, vreau să continui şi, dacă voi simţi că voi obosi, o să fac semne să mă schimbaţi”. În minutul 74 al jocului, Cătălin s-a prăbuşit din senin pe teren. Au fost ultimele momente ale unei vieţi trăite intens. Anevrism cerebral a fost verdictul medicilor …”, se scrie pe pagina de Facebook a clubului Dinamo.
”Singura mângâiere pentru tata este băiatul meu, Cătălin. Merge cu el la antrenamente (n.r. – fiul lui Cristi Hâldan joacă fotbal la grupa 2003 a clubului Dinamo) și sperăm cu toții să-i calce pe urme unchiului său”
În afara lui Hîldan, al cărui nume îl poartă stadionul de 2.600 de locuri din comună, Brăneștiul a scos capul în lume prin echipa de fotbal.
Echipa a fost înființată în anul 1968, iar în 2007 a promovat în Liga 3. Asemenea multor stele căzătoare din județul Ilfov, în 2009, echipa a reușit accesul în eșalonul secund, pentru ca anul imediat următor să obțină promovarea în primul eșalon al fotbalului românesc. Nu a reușit să se mențină pe prima scenă a fotbalului românesc, clasându-se pe locul 16 din 18 echipe. Echipa a fost dezafiliată și nu evoluează în nici o competiție.
”Această rană din sufletul nostru nu se va vindeca niciodată”, a mărturisit fostul rugbyst Cristi Hâldan, fratele ”Unicului Căpitan”.
Meciul de fotbal dintre Dinamo Bucuresti si Victoria Branesti, din etapa a XXXIII-a a Ligii I la fotbal, disputat in Bucuresti, luni, 16 mai 2011. In imagine, Florentin Petre si Zie Diabate
Braneștiul a fost cea mai mică localitate care a avut vreodată echipă în Liga, cu doar 8.531 de locuitori, depășind recordul deținut anterior de localitatea Scornicești.