Comentează“Dezamăgiţi de faptul că centrului Parisului serveşte acum aceloraşi refrene vizuale ca majoritatea oraşelor americane, Gap, Zara, Starbucks, Subway – prieteni veniţi în vizită din Boston jinduiau după o experienţă urbană. Unde ar putea merge pentru un weekend prelungit scăpat de centrifuga globalizării? Bucureşti, am răspuns, iar ei au râs. Bucureşti?! E ceva de văzut acolo? Dar hotelurile şi mâncarea?… Aveţi încredere în mine, le-am spus şi nu am fost surprins când s-au întors trei zile mai târziu, povestind despre delicioasa ciudăţenie a celui de-al şaselea oraş european ca mărime… Este o corcitură de oraş, ciudat dar plin de viaţă, care în mod clar a văzut zile mai bune, dar unde se mişcă ceva”, a notat Alexander Lobrano pe blogul New York Times.
“Să fiu sincer nu prea mi-a plăcut oraşul câd l-am vizitat prima oară, în 1990. Am vrut o alternativă pentru meniul de la Athenee Palace Hilton şi aşa am cerut să mi se spună unde aş putea să încerc o mâncare tradiţională românească. Mi s-a spus să nu ies în oraş pentru că e periculos, că oamenii sunt nebuni, că sunt mulţi câini turbaţi, dar eu am plecat. Nu am reuşit decât să merg câteva străzi că am şi fost alergat de un câine maidanez (…) Oraşul era atunci în plină schimbare după regimul lui Nicolae Ceauşescu”.
“De-a lungul ultimilor ani, strada Lipscani a devenit zona distracţiei pentru Bucureşti. Sunt aici o mulţime de baruri, cafenele, restaurante dar şi cluburi dance sau cu muzică live”.
“Bucureştiul are multe muzee, iar cele care sunt absolul fascinante sunt: Muzeul Ţăranului Român şi Muzeul Satului – împreună ele arată viaţa de la ţară a românilor, care în mare parte încă trăiesc în zone rurale”.