Era în bază când oamenii ofiţerului au primit informaţia că o echipă a americanilor a fost prinsă într-un schimb de focuri, undeva la 80 de kilometri sud-vest de Kabul, cu teroriştii afgani. A ajuns rapid acolo împreună cu luptătorii români şi, fără să stea pe gânduri, s-a aruncat în focul luptei. Doar asta era treaba lui şi a camarazilor săi din trupele speciale de intervenţie ale Armatei Române. Gloanţele ucigaşe ale talibanilor, care au ocolit perfid vesta antiglonţ, i-au ţintit însă trupul şi l-au răpus. Acasă la el, în România, era ora 4.30.

S-a stins în elicopterul care-l ducea la spital

Nici măcar zborul elicopterului care a spintecat cerul până la cel mai apropiat spital nu a putut opri timpul în loc pentru a-l ţine în viaţă pe Tiberius. Inima militarului care urma să ajungă acasă, peste mai puţin de două săptămâni, la soţie şi la fetiţa lui de doi anişori, a încetat să mai bată.

Căpitanul Tiberius a fost unul dintre acei militari care şi-au privit, ori de câte ori au avut ocazia, duşmanul în ochi. Pentru asta se antrena în baze militare secrete, înghiţite de nisipul afgan. Era, practic, un vânător de talibani, o “bufniţă” fără chip uitată în deşertul fără de sfârşit pentru a asigura, cu ajutorul informaţiilor culese în săptămâni sau chiar luni, “spatele” camarazilor prinşi în acest război străin nouă.

Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!
 

Urmărește-ne pe Google News