ComenteazăFie că este vorba despre agresivitate fizică sau de limbaj, tendințe de umilire, de dominare sau de intimidare, copiii trebuie educați să nu accepte și să nu recurgă la asemenea practici. Psihologul Cezar Laurențiu Cioc explică mecanismele agresivității unor copii asupra celor de seama lor, la școală sau în grupul de joacă.
“Ce bă, ești șmecher?”, se poate auzi prin școlile din România, din partea unor băieți la adresa altora. Expresia este asociată cu tot felul de tachinări, împunsături, scuipat, lovit cu palma după ceafă ori pus piedică. Nici fetele nu fac excepție de la rele tratamente aplicate fie altor fete, fie băieților mai mici. Fetele se trag de păr, își rup sau își murdăresc intenționat hainele, își distrug instrumentele școlare sau se umilesc verbal. Acte de hărțuire se întâlnesc și din partea băieților la adresa fetelor, deși sunt mai puține statistic decât din partea băieților la adresa celorlalți băieți sau din partea fetelor la adresa celorlalte fete.
BULLYING și MOBBING… și RANKISM
Termenii de Bullying și de Mobbing provin din literatura psihologică americană. Limba română a preluat recent acești termeni care marchează punctual un mod de comportament al copiilor, la adresa altor copii, bazat pe dominare și umilire. Să le luăm pe rând.
BULLYING
Atitudinea de bullying se referă la un comportament bazat pe mai multe tipuri de agresivitate, provenit din partea unor copii, de obicei mai mari ca vârstă sau mai viguroși fizic, la adresa altor copii, de obicei mai mici, mai firavi sau mai… neputincioși.
De cele mai multe ori bullyingul apare între copiii de același sex, adică băieții se poartă urât cu alți băieți, iar fetele, cu alte fete, dar poate apărea și între sexe – fetele aplică rele tratamente băieților mai mici, iar băieții agreseză fetele. Această a doua variantă are o frecvență mai redusă. Bullyingul se referă atât la folosirea forței fizice, cât și a agresivității verbale, a injuriilor, a șicanărilor, a intimidărilor, dominărilor sau chiar furturilor de mici obiecte personale.
Orice părinte ține minte din anii săi de școală cum alți copii, de obicei mai mari, își opreau pe holurile școlii colegii mai mici, îi îmbrânceau, îi loveau discret fără să vadă nimeni, le lipeau hârtii cu tot felul de mesaje pe spate, le furau obiectele școlare sau pachetele cu mâncare.
Alții copii tind să îi umilească pe ceilalți prin specularea unor informații personale sau exagerarea unor caracteristici. De exemplu, dacă un copil nu are ambii părinți, cei care află asta “fac mișto” de el sau chiar îl înjură de mamă sau de tată. Dacă un copil are o caracteristică anume – are nasul mare, are pistrui, urechile clăpăuge ori picioarele crăcănate -, alți copii speculează în mod repetat aceste mici imperfecțiuni și îl umilesc.
“Pentru o mai bună înțelegere din partea părinților a ceea ce înseamnă bullyingul, fac o paralelă cu ceea ce se numește RANKISM. Rankismul este un fel de bullying între adulți, care are loc la locul de muncă, în special prin corporații, unde cei cu poziții superioare de putere îi umilesc pe cei din eșaloanele secunde și le aplică tot felul de rele tratamente în mod gratuit. Cuvântul în sine provine din englezescul «rank», ce simbolizează ierarhizarea pe grade de putere la locul de muncă. Rankismul este foarte frecvent întâlnit și prin firmele din România, așa cum bullying-ul este întâlnit prin școli”, explică psihologul.
MOBBING
Termenul de Mobbing se referă la aceleași activități de bullying, cu mențiunea că sunt aplicate de grupuri mai mari de copii unui singur copil. Mobbingul este mai periculos decât bullyingul, pentru că are loc “în haită” poate avea consecințe serioase. Din punct de vedere sociologic, când sunt în grup, copiii prind curaj mai mare, tind să le demonstreze celolalți din grup cât de viteji sunt, iar aceste demonstrații au ca obiect agresarea celor care nu fac parte din acel grup.
Cum prevenim astfel de agresiuni asupra copilului nostru
Aceste forme de agresiune au efecte negative serioase asupra victimelor, care pot experimenta stări de anxietate cronică, lipsă de încredere în propria persoană, depsresii severe, coșmaruri, abandon școlar sau profesional, sociofobie sau dezvoltarea de atitudini agresive ori răzbunătoare la maturitate. La drept vorbind, cine a uitat vreodată bătăile primite în copilărie de la bătăușul școlii?
Dacă un copil vine acasă timorat, zgâriat, cu hainele rupte, scuipat, mâzgălit, vânăt, plâns, acestea pot reprezenta indicii ale bullyingului sau mobbingului, deși pot fi și urme ale activității normale de joc. Este nevoie de o evaluare punctuală mai atentă din partea părinților.
Prevenția și tratamentul efectelor bullyingului și mobbingului în școală sau în grupul de joacă reprezintă un efort colectiv al personalului didactic, părinților, copiilor și psihologului școlii. Cei mai importanți pași sunt identificarea copiilor care au aceste porniri și educarea lor în spiritul respectului la adresa celorlalți.
“Se pot face și campanii locale, școlare, în care elevilor să li se vorbească, în clase, despre efectele acestor agresivități. Însăși discuția în sine ajută, pentru că le dă copiilor agresivi senzația că adulții din jurul lor știu că ei se fac vinovați de astfel de acțiuni. Altfel, dacă ei cred că nimeni nu e la curent cu tratamentele rele pe care le aplică celorlalți, că nimănui nu-i pasă și nu vor fi luate nici un fel de măsuri împotriva lor, copiii agresivi vor continua abuzurile. Acest lucru este valabil și în cazul rankismului de prin corporații”, explică psihologul Cezar Laurențiu Cioc.
psiholog Cezar Laurentiu Cioc
VIDEO EXCLUSIV / În pușcăriile comuniste nu a fost niciodată o revoltă. În decembrie 89, Penitenciarul Jilava a fost cucerit de pușcăriași în 8 minute