Sfidarea şi nesimţirea sufocă şi sistemul de pensii de stat. Prin tot felul de şmecherii legislative (între care pensia de 80% din veniturile pe ultima lună, la o serie de categorii privilegiate: magistraţi, parlamentari, servicii secrete). S-a ajuns ca un fost şef de puşcărie să aibă 268 milioane pensie, iar un director de Autoritate – 300 de milioane.
Tocmai existenţa categoriilor neruşinat de privilegiate a făcut să se blocheze, de ani şi ani, adoptarea unor sisteme de salarizare, şi de pensii unitare şi echitabile asupra necesităţii cărora Libertatea a insistat adesea. Era fatal ca potlogăriile ascunse legislativ să fie devoalate. Iar un Guvern sau un Palament care au iniţiat sau au perpetuat asemenea mizerii n-au cum să mai tempereze sindicatele, să mai stopeze convulsiile sociale. Chiar dacă ţipă că au dat de fundul sacului. Pe care l-au golit iresponsabil. Iar acum vor să-l umple eventual cu noi impozite.