Teodor Melescanu, fulminant. Ministru al apararii nationale dupa episodul Teodor Atanasiu, s-a pomenit si interimar la Justitie, ramasa de izbeliste. Ar mai ramane ca Daniel Morar sa obtina de la Cotroceni, dupa cei opt fosti si actuali ministri, impachetati ieri, vreo aprobare spre a-l ancheta si pe Tariceanu, iar Basescu sa-l suspende, ca Melescanu, bun la toate, s-ar trezi si premier ad-hoc. Disputa Basescu – Tariceanu e grotesca, fiind cu totul altceva decat o confruntare de principii. Nici chiar ranchiuna personala a presedintelui contra Noricai Nicolai nu i-ar fi determinat o asemenea inversunare. Invocarea criteriilor profesionale si morale s-au intors bumerang.
Chiar daca avea dreptate, adversarii l-au taxat ca aceleasi criterii nu l-au impiedicat sa o ridice in slavi pe Monica Macovei (vreo 200 de dosare fezandate in fiset, concedii medicale petrecute pe la Miami, iar apoi, ca ministru, promovarea unor legi lovite de neconstitutionalitate), sau sa-l unga pe Daniel Morar (de pe urma caruia statul roman, condamnat la CEDO, plateste insemnate daune). E imposibil de trecut cu vederea si faptul ca onorabilii de la Curtea Constitutionala nu-s in stare sa interpreteze clar legea fundamentala, privind numirea ministrilor. Cum remarcam inca de acum doua saptamani (‘Miza pe DNA’), batalia e pentru functia de stapan al dosarelor penale cu iz politic de la DNA. Functie pentru care, la fel de evident, nici un ministru de justitie liberal, indiferent cum s-ar numi dupa 3 februarie, nu-l va mai nominaliza, in august, in preajma parlamentarelor, pe Morar. Jucaria DNA va iesi din curtea Cotroceniului. Probabil, va ajunge, tot nociv, in curtea Victoriei. Pe cine, insa, intereseaza ca Justitia umbla ca o curca beata? In nici un caz pe cei din varful piramidei. Doar populatia. Dar aceasta nu nominalizeaza si nu semneaza decrete.