Bunica lui Mutu vinde cirese ca sa poata trai

Pe Adi bunica nu l-a mai vazut de cativa ani, “de cand e asa ocupat cu fotbalul”. Ultima data s-au intalnit la un botez din familie, la Pitesti, dar n-au apucat sa discute prea multe, “ca baiatul era pe fuga, avea treaba in oras, cu prietenii”.
Aici, in Inuri de Arges, intr-o casa modesta si o viroaga ca-n povesti, fotbalistul si-a petrecut copilaria si a fost fericit. Azi, cand bunica sa, tanti Leana, a ramas singura si fara ajutor, Adrian a uitat de unde a plecat. Si s-a hotarat sa nu se mai intoarca acolo unde o batrana de 78 de ani inca isi mai asteapta in prag nepotul.
Azi, bunica celui mai in voga fotbalist roman e bolnava si are nevoie de odihna si tratament. Poliartrita, varice, tensiune sau ameteli, toate s-au abatut pe capul lui tanti Leana, care are noroc cu fata ei, Victoria, asistenta la spitalul din Costesti. “Mai vine la cate un control, dar nu poate sa stea, ca zice ca are ograda de ingrijit”, spune tanti Victoria, care duce pe picioare, la randul ei, un astm si-o hipertensiune ereditara si ingrijoratoare.
Dupa o viata intreaga in care a muncit din greu sa-si asigure existenta, Elena Ivascu, bunica lui Adrian Mutu, a ajuns azi sa-si chiverniseasca fiecare banut din cei 900.000 de lei pe care-i primeste lunar la pensie. “N-am avut, maica, tot timpul banii astia, dar mi-au dublat pensia acum o luna, ca doar de-aia sunt alegeri. Ani in sir, dupa ce s-a desfiintat cooperativa, am primit 200.000 de lei si tarziu de tot vreo 400.000”, povesteste batrana, care e multumita cu o asemenea crestere semnificativa a bugetului. In timp ce vorbeste cu noi, tanti Leana hraneste cu spor o mana de gaini ce populeaza o curte altadata mandra si aglomerata. “Am avut si cai si vaci, am avut de toate, ce mai. Pai cand era mic si statea cu lunile pe-aici, Adi al meu mergea pe rand la islaz, cum se mergea in sat, cu toate animalele. Ce-i mai placea sa aiba grija de ele!”.
Desi nu vrea sa supere pe nimeni, tanti Leana tace cand e vorba de adevaratul motiv al rupturii cu Adi si cu parintii lui. Noroc cu tanti Victoria, fata ei si sora mamei lui Adi, care a venit in vizita si care ne lamureste cum stau lucrurile. “De cand a dat de bani, sora-mea nu mai e acelasi om. A uitat de toti, parca e numai pentru ea. Eu cred ca de-aia s-a schimbat si Adi asa mult in ultima vreme. E mai distant, nu mai are timp pentru nimeni. S-ar putea chiar ca ea sa-l blocheze pe Adi in anumite lucruri, cand baiatul poate ca are intentii bune”.
De un ajutor consistent al lui Adi pentru gospodaria lui tanti Leana nu se poate vorbi inca. Povestea singurului gest pe care fotbalistul l-a facut ca sa schimbe cumva lumea bunicii sale e memorabila, dovada ca s-a pastrat nealterata peste ani. “Nu stiu cum i-a venit, dar intr-o zi suna Adi la telefon si ma-ntreaba cum o mai duc. Eu, ce sa-i zic? “Ce faci, mama? Cand mai vii si tu pe-aici, ca mi-e dor de tine?”. La care ce-mi raspunde Adi? “Pai nu ma vezi, mamaie, la televizor?”. “La care televizor, mama, ca n-am!”, i-am zis si cam asta a fost. Dupa aia, la vreo cateva zile m-am trezit cu un televizor de la el”.
Ca sa aiba ce pune pe masa cand vine iarna, tanti Leana vinde toamna tot ce-i mai produce gradina. “Cirese, prune, pere, porumb, chiar si vin, le dau in piata sau la vecini pe bani sau pe altceva. Doar din pensie n-am cum sa cumpar de mancare si sa mai si platesc oameni sa-mi lucreze pamantul! Ca si-aici s-au scumpit toate: ca sa tocmesti un om sa-ti dea cu sapa, trebuie sa-i dai 150.000 de lei pe zi, trei mese si cafea, c-asta-i ultima moda! Macar de ti-ar munci cum trebuie de banii astia, dar de multe ori stau si vorbesc toata ziua, ca te vad batran si fara putere”.
Viata lui tanti Leana in Inuri de Arges s-a impotmolit prima data cand barbatul ei, bunicul lui Adi adica, a murit si a lasat-o singura. “La 19 ani, sotul meu a ramas fara o mana dupa ce i-a explodat o grenada in brate. O adusese frate-su acasa, care era in armata, si a vrut sa vada si el ce e aia. Cand era mic, Adi mai lua de la el cate-un banut, crezand ca nu-l vede nimeni”.
Ne pregatim iesirea si tanti Leana sare sa ne deschida poarta. E incaltata cu niste pantofi barbatesti si e clar ca masura nu e cea potrivita, mai ales ca la fiecare doi pasi ii sar din picior in praful din batatura. In prag, o mai intrebam ce sa-i transmitem lui Adi, daca-l prindem la telefon. “Ce sa-i ziceti voi, daca eu nu pot? N-am sa-i cer nimic, niciodata. Nu vreau nimic de la el, e munca lui, sa-i dea Dumnezeu sanatate si fericire. Eu sunt tare mandra de nepotul meu, dar as vrea sa mai vorbesc cu el, sa-l mai vad si eu o data, cand are el timp. L-as suna pe telefon, dar de-aici nu prea pot, ca cica nu poti sa suni pe mobile de-alea direct in Anglia de la mine din casa”.
Plecam spre Bucuresti si lasam povestea lui tanti Leana undeva in spate, printre tufisuri si livezi. In masina, un ziar vechi, in care Adrian Mutu pozeaza zambind cu un ceas pretios pe mana, asteapta sa fie citit si admirat. In Inuri de Arges, o batrana ce depinde de cirese, prune, pere si ploi isi asteapta nepotul. Pe Adrian cel de atunci, nu pe Mutu cel de acum.

Urmărește-ne pe Google News