Teodor Şuşman (1894-1951) Teodor Şuşman a luptat cu arma în mână împotriva regimului comunist, pierzându-şi viaţa după trei ani de lupte cu Securitatea. Pentru că l-a considerat trădător de ţară, Şuşman l-a omorât în chinuri groaznice pe Suciu Paşcu, bunicul lui Emil Boc. |
Libertatea vă prezintă, începând de azi, povestea cumplitului secret al familiei primului-ministru, Emil Boc, cel mai cunoscut fiu al satului Răchiţele (judeţul Cluj). Bunicul premierului, Suciu Paşcu, apropiat al puterii comuniste, a fost executat de partizanii conduşi de Teodor Şuşman, rivalul acestuia la primăria din Răchiţele. Războiul dintre cei doi avea să se finalizeze tragic, în 1951, când Suciu Paşcu a fost prins de grupul lui Şuşman şi omorât, sub ochii celui din urmă, după ce a fost torturat cumplit timp de o săptămână.
Teodor Şuşman (1894 – 1951), om educat, deştept şi cu stare bună, a fost ales în şase rânduri (1922, 1928, 1930, 1934, 1939 şi 1945) primar în Răchiţele, satul natal al actualului prim-ministru Emil Boc. Respectul de care se bucura s-a cimentat în 1925, când Şuşman a fost primit în audienţă la regele Ferdinand, de unde a obţinut pentru moţii lui dreptul de folosinţă a pădurilor din Munţii Apuseni. Deşi prieteni până la jumătatea anilor 30, Şuşman şi Suciu Paşcu nu s-au înţeles apoi mai deloc, ajungându-se la înlocuirea forţată a lui Şuşman din funcţia de primar, în 1946, chiar cu bunicul premierului, devenit între timp un apropiat al puterii comuniste.
Când a scăpat conflictul de sub control?
Conflictul a explodat după ce Suciu Paşcu, primul edil “roşu” din Răchiţele, a devalizat magazinul sătesc care-i aparţinea lui Şuşman, confiscându-i apoi şi gaterul, dar şi depozitul de lemne. Înconjurându-se de un grup puternic de partizani, din care făceau parte săteni devotaţi, dar şi copiii lui, Şuşman a fugit în munţi şi s-a ascuns, începând lupta cu sistemul şi cu securiştii trimişi pe urmele lui. Prigoana declanşată în sat de Securitate, unde cine îi ajuta pe partizani era pedepsit sau chiar executat sumar, a împărţit lumea în două, găsindu-se destui ţărani turnători.
«Un bandit, a făcut numai rău satului!»
Duşman de moarte cu Suciu Paşcu, Şuşman s-a răzbunat crunt pe rivalul său comunist, pe care l-a răpit noaptea, pe 19 august 1951, şi pe care l-a torturat în munţi, vreme de o săptămână, după care l-a aruncat într-o râpă, hrană animalelor sălbatice. Pe 15 decembrie, în acelaşi an, Şuşman – care se ascunsese iarna în şura lui Teodor Moldovan din Răchiţele – a fost descoperit, iar casa a fost înconjurată imediat de 5 securişti, 13 miliţieni şi 7 câini. Sunt două variante ale morţii lui: fie partizanul s-a sinucis, trăgându-şi un glonţ în cap, fie s-a luptat cu arma în mână şi a căzut sub focul securiştilor. Legendă mereu actuală pe meleagurile moţilor, dar mai ales în Răchiţele, Teodor Şuşman are însă şi contestatari, printre care şi actualul preot din sat, Teodor Boc, văr primar cu premierul, care a acceptat să stea de vorbă cu Libertatea despre acest subiect tulburător.
“Eu zic că s-a sinucis, dar a murit aşa cum merita, că de-aia l-au aruncat securiştii într-o râpă. Ce erou, domnul meu? Ce erou? Un bandit, a făcut numai rău satului! El l-a omorât în chinuri groaznice pe bunicul meu, Suciu Paşcu! Ce fel de om e unul careşi chinuie în aşa hal aproapele?”, răbufneşte preotul Boc, după care ne explică legătura de rudenie cu primul-ministru al României. “Eu cu Emil suntem veri primari, pentru că taţii noştri, Ioan – al lui Emil, Teodor – al meu, au fost fraţi buni, din aceeaşi mamă şi din acelaşi tată”.
Rudele apropiate ale lui Ioan şi ale Anuţei Boc, părinţii premierului, au avut mult de suferit în Răchiţele, în timpul luptelor dintre partizani şi Securitate
Suciu Paşcu a pierit în chinuri groaznice: «Şi-a mâncat carnea de pe mâini de foame»
Modul în care bunicul premierului Emil Boc a fost lichidat de grupul condus de Teodor Şuşman depăşeşte orice imaginaţie. Mărturiile acelor grozăvii au fost strânse de la oamenii din Răchiţele de către reporterii www.napocanews.ro.
“Suciu Paşcu a Bontii, primarul comunist al comunei, unul dintre bunicii premierului Boc, a pus la cale o reţea de informatori ai Securităţii pentru a-l prinde pe rivalul său, Şuşman. Dar Teodor Şuşman a fost mai vigilent şi a coborât din creierul munţilor în sat, cu partizanii, în noaptea de 18/19 august 1951, şi a ajuns la casa lui Suciu Paşcu a Bontii. Erau îmbrăcaţi în uniforme de miliţieni şi l-au ridicat pe primarul comunist, susţinând că trebuie să-l ducă la Huedin. Suciu Paşcu a Bontii nu a bănuit nimic decât atunci când a fost dus pe un deal şi l-a văzut pe Teodor Şuşman râzând sardonic: «Bine că eşti aici!». Sângele i-a îngheţat în vine trădătorului şi a ştiut că-l aşteaptă judecata partizanilor. L-au dus legat peste Dealu Suliţii în preajma Pietrelor Albe, lângă Vârful Vlădeasa, în inima munţilor, şi l-au judecat aspru. Partizanii au servit masa în faţa ochilor holbaţi ai trădătorului, apoi Teodor Şuşman – după ce s-a săturat de mâncat – a luat cuţitul şi i-a crestat lui Paşcu urechile, nasul şi i-a făcut buzunare în piele, turnând în ele sare.
I-au dat foc şi l-au pârjolit
Apoi i-a legat un mănunchi de iarbă pe spate şi i-au dat foc, pârjolindu-l ca pe porc. L-au chinuit o săptămână fără mâncare şi l-au legat cu capul în jos de un brad, după care au făcut partizanii un foc la care au prăjit slănină, încât Paşcu a Bontii şi-a mâncat carnea de pe mâini de foame. Într-un final, l-au legat partizanii pe trădătorul Paşcu a Bontii de un butuc de fag şi l-au aruncat de pe Pietrele Albe, să fie hrană la lighioanele pădurii”, aminteşte un amplu reportaj publicat de www.napo canews.ro pe 5 iulie 2010.
Citiţi în Libertatea de mâine: Mentorul lui Boc a scuipat peste rămăşiţele lui Teodor Şuşman