Bute, față în față cu propriul destin! Duminică dimineață, el are ocazia de a redeveni campion IBF la supermijlocie

Trăiesc sentimente amestecate înaintea acestei lupte, una greu de prevăzut acum câteva luni, când Lucian abia încerca să-şi găsească ritmul de ring, în întâlnirea cu un “no name” de genul italianului Andrea Di Luisa.
A reataca un titlu mondial părea doar un scenariu SF. Dar uite că s-a întâmplat. Şi cu siguranţă că această probabil ultimă şansă a lui Lucian de a demonstra ceva în lumea mare a boxului i se datorează în mare măsură impresarului Al Haymon, singurul care putea să-l convingă pe DeGale că o luptă cu Bute, chiar în Canada, e ceva de dorit şi nu de evitat ori de trecut cu vederea.
În plus, schimbarea antrenorului cred că a fost un alt pas înţelept, Howard Grant părând mult mai bine ancorat în realitatea stilului de luptă al unui boxer decât orice Larouche şi chiar decât un mult aclamat Freddy Roach, dar care pare deja depăşit de evenimente. Încă visez upercuturi la ficat ori croşee în bărbia adversarului, expediate de un Bute rapid ca în zilele lui de glorie. Încă “văd” iuţeala unei deplasări “cu cap” în ring, una ameţitoare pentru oponent.
Apoi însă, ca într- un coşmar, dar unul cât se poate de real, revăd acea incredibilă, de neexplicat “strategie” a retragerii pe corzi şi a aşteptării loviturilor dure din partida cu Froch.
A blocării într-o postură al cărei deznodământ nu putea fi decât cel care a fost. Un mister de «tactică» pentru care nu aveai nevoie de academii de box absolvite ca să realizezi că e total falimentară în faţa unui asemenea adversar.

Recomandări

Castelul Peleș, închis parțial pentru turiști. Măsurile luate după ce Libertatea a scris despre starea critică în care se află muzeul și scandalul biletelor revândute

DeGale ameninţă că-l bate în trei runde

Nu ştiu ce va fi duminică dimineaţă. La 29 de ani, James DeGale este un pugilist teribil. Puternic, rapid, lovind practic la fel de bine cu ambele braţe. Are un croşeu de stânga absolut devastator, având gardă inversă, la fel ca şi Lucian, dar posedă şi tehnica specifică unui fost campion olimpic la amatori. Şi n-are de gând să se împiedice de un “fost”.
Un lucru nu poate fi însă negat: Lucian încă are mulţi, mulţi fani în Canada. Dar în strategia lui DeGale nici nu pune problema de a pierde titlul. Iar pe Lucian îl va aştepta un meci greu, extrem de greu. Nu pot decât să sper că, la o adică, nu va avea parte de o înfrângere la fel de dură, de categorică precum cea din faţa lui Froch.
Deşi DeGale a estimat că îl va termina “în trei runde”. Dacă va reuşi să piardă onorabil şi tot va fi o mare realizare pentru Lucian. Iar dacă, cine ştie cum, chiar va reuşi să recucerească titlul IBF, atunci cu siguranţă că, indiferent de amarul dezamăgirilor trăite de trei ani şi jumătate încoace, toţi fanii, dar chiar şi contestatarii lui, nu vor putea decât să se ridice în picioare şi să-l aplaude. Hai, Lucian! Uimeşte-ne, dă cu tifla celor neîncrezători după aceea, dar bate-l pe britanicul ăla arogant!

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro