Ca dupa cutremur

Nici daca asta si-ar fi propus, municipalitatea n-ar fi izbutit sa dea peste cap traficul rutier din Capitala in halul in care l-a dat. Acum vreo doi ani, Adriean Videanu se mandrea ca a obtinut imense credite de la mari banci si institutii financiare occidentale. Bucurestiul a fost astfel indatorat fara discernamant, pana la limita maxim admisibila, pe termen lung. Bani pe care, evident, tot firmele si populatia ii vor scoate din buzunar, sub forma de taxe. Acoperind si penalitatile pentru neutilizarea depozitelor, ori costurile de refacere a unor studii (doar modificarea proiectului pentru pasajul Basarabi a insemnat 37 milioane de euro). Haosul propriu-zis a inceput in 2006, cand s-a trecut la deschiderea cu toptanul a unor mari santiere (peste 100 in 2007), la care se adauga sute de lucrari pe cele circa 5.000 de strazi din responsabilitatea sectoarelor. Se si resimte acut o lipsa de coordonare a lucrarilor rutiere cu cele la utilitatile de sub trama stradala. Deja este evident ca firmelor de constructii li s-au incredintat proiecte depasindu-le mult capacitatea (resurse umane si utilaje) de lucru. Nu insa si capacitatea de absorbtie a zeci si sute de milioane de euro. Din care, zic gurile rele, au de platit comisioane substantiale, chiar de 10%. La un prapadit de pasaj, Marasesti, se lucreaza vreo trei ani. La fel, pe sos. Oltenitei.

Fara sa traga invataminte, municipalitatea continua sa scurme orasul. Pe Vacaresti, se lucreaza in dorul lelii, ca si pe Colentina. Au venit la rand si sos. Stefan cel Mare, alte artere importante. Alternativele de ocolire sunt ca si nule, pe ele sapand sectoarele. Din acest haos, primarul s-a refugiat la mare. Ar fi interesant sa-l vezi dimineata, printre bucurestenii care, la 40 de grade, circula cu 2 km/h.

Urmărește-ne pe Google News