Ţara noastră dispune de un capital natural de invidiat, pentru că deţine, printre altele, cea mai mare populaţie de lupi, râşi şi urşi din Europa şi cea mai întinsă suprafaţă de păduri naturale de pe continent. Pentru protejarea acestor valori, şi nu numai, s-a înfiinţat o reţea de arii naturale protejate, care în momentul de faţă ocupă 23% din teritoriul ţării. Deşi există mai multe categorii de arii naturale protejate, cele mai reprezentative sunt parcurile naturale, parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale, care împreună ocupă doar 8% din teritoriul ţării, sub media europeană de 10,2%.
Gradul de protecţie şi restricţiile diferă de la o categorie de arie protejată la alta, dar ca principiu general legislaţia în vigoare permite, tăierea arborilor pe majoritatea suprafeţelor din parcurile naturale şi naţionale, cu excepţia zonelor de protecţie integrală. Şi, pentru că sunt tăieri prevăzute de amenajamentele silvice, aprobate de ministerul de resort, administraţiile parcurilor nu pot interzice exploatarea lor. De cele mai multe ori, aceştia nu pot decât să împărtăşească frustrarea celor care le semnalează .
Aşa s-a întâmplat şi cazul tăierilor recente de arbori din Pădurea Ceala, efectuate de ocolul silvic, care au stârnit nemulţumiri în rândul oamenilor. Soluţia pentru ca astfel de tăieri să nu se mai execute, nu stă din păcate în mâinile administraţiilor parcurilor, ci ar implica o dezbatere şi un demers la nivel naţional pentru schimbarea legislaţiei specifice. Administraţiile nu pot interzice tăierierea pe toată suprafaţa ariei protejate, însă consideră că prin schimbarea legislaţiei, ar fi posibilă interzicerea defrişării pe toată suprafaţa ariei protejate.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro