Intai, am crezut ca anuntul cum ca premierul Nastase a hotarat sa organizeze un soi de caravana guvernamentala, spre a-si tine sedintele Executivului in judete, ca un fel de consiliu judetean ad-hoc, e o suguiala. Cand colo, e adevarat! In afara de un populism ieftin, nu vad efectul practic. Cel mult, pierdere de vreme cu deplasari, cheltuieli zdravene, zapacirea gazdelor, nevoite sa-si scuture covoarele, sa-si zugraveasca grabnic casa si sa pregateasca bufetul rece, in asteptarea distinsilor si puternicilor oaspeti. E drept, m-am intrebat si de ce Argesul, nu chiar cel mai vitregit judet, a fost primul pe lista. Eu unul nu dau crezare barfelor ca, in optiunea primului vanator al tarii, ar fi prevalat faptul ca acolo sef al organizatiei PSD e Filip Georgescu, directorul Romsilva si – cu derogare de la lege – ocupant si al unui fotoliu parlamentar.
Nu vad, totusi, cum intr-o sala de la prefectura, la fata locului, guvernul poate solutiona problemele judetului mai bine decat in sala sa de la Palatul Victoria, din care, oricum, o costisitoare instalatie de videoconferinta il putea teleporta oriunde in tara. Acest sistem de guvern-cortegiu imi aduce aminte de un gen de „vizite de lucru” de dinainte de ‘89, care, sub genericul „Cabinetul de lucru al Presedintelui e Tara”, prilejuia unei anumite reviste gongorice reportaje privind „un stil de lucru dinamic si inconfundabil”. Care, in fapt, nu insemna decat propaganda seaca, in care mai nimeni nu credea. Cine-o fi sugerat dezgroparea retetei?