ComenteazăTreceau cu bărcile peste fugari
Potrivit celor doi, mulţi dintre românii care au încercat să treacă Dunărea înot au sfârşit înecaţi. Astfel, în 1972, după ce a fost dată în folosinţă hidrocentrala Porţile de Fier – 1, autorităţile fostei Iugoslavii se plângeau că ecluza lor era uneori blocată de cadavrele care pluteau pe Dunăre, către malul sârbesc. Cei doi scriitori au aflat povestea unei femei al cărei fiu a fost ucis în 1987, când încerca să treacă Dunărea înot. Trupul său a fost găsit de pescari şi astfel femeia a putut să-l îngroape creştineşte. Un fost şef de cimitir din Orşova, Mehedinţi, i-a făcut declaraţii şocante scriitoarei despre abuzurile autorităţilor. „Ştia cum îi băteau miliţienii pe fugari, cum treceau cu bărcile pe Dunăre peste cei care încercau să scape înot. A văzut cum erau duse cadavrele la morga din Orşova, unde erau îndepărtate din ele gloanţele şi tăiate pur şi simplu zonele cu urme”, a declarat Magheţi.
Cum se fugea din România în… România!
Conform unor grăniceri care au operat, înainte de 1989, în zona de graniţă românoiugoslavă din arealul oraşului Orşova, au existat nenumărate cazuri în care fugarii traversau înot Dunărea, dar ajungeau apoi nu în partea sârbă, ci tot în cea română.
Relieful şi cotul Dunării de după Cazane, în zona golfului Orşova, au jucat feste dramatice multor români care au încercat, înainte de 1989, să-şi găsească un trai mai bun în străinătate, traversând în partea iugoslavă. Cum golful este foarte larg, curenţii foarte puternici, iar „dezertările” aveau loc numai noaptea, mulţi curajoşi care plecau din Orşova fie înot, fie cu bărcile ajungeau la un mal pe care-l credeau teritoriu sârbesc, dar care era, de fapt, tot pământ românesc.
Grănicerii noştri ştiau sârbeşte
„Dată fiind mulţimea cazurilor, Securitatea angajase în falsa «parte iugoslavă», unde ajungeau fugarii, grăniceri care ştiau şi sârba foarte bine. Ieşeau săracii fugari din apă, uzi şi fericiţi, şi începeau să spună fie în sârbă, fie în engleză: «Libertate!» sau «Am scăpat de Ceauşescu! », iar aici îi preluau securiştii noştri, care la început nu se dădeau de gol, le ţineau isonul, ca să mai afle unde se duc, cine i-a ajutat şi alte amănunte de genul ăsta. Apoi, o bătaie zdravănă şi ani grei de puşcărie!”, ne-a dezvăluit unul dintre grănicerii care au participat la asemenea acţiuni înainte de 1989.