Revoluționarul care „a luptat” după ce Ceaușescu a fugit

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept de la Înalta Curte a fost sesizat cu problema juridică a anulării certificatelor de revoluționar în dosarul lui Gheorghe Turcu, președintele Asociației „Revoluția din 1989 Constanța”.

Pe data de 22 septembrie 2022, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist în România (SSRML) i-a retras lui Gheorghe Turcu certificatul de „luptător cu rol determinant”.

Comisia Art. 49 din cadrul SSRML a constatat că Gheorghe Turcu nu îndeplinește condițiile legii pentru a beneficia de indemnizație, deoarece a ieșit în stradă după fuga dictatorului, nu înainte.

Rolul lui Gheorghe Turcu la Revoluție a fost următorul: „În momentul în care era în fața televizorului, în data de 22 decembrie 1989, și a auzit că dictatorul a fugit a plecat de la domiciliu către Casa Albă (n.r. – palatul administrativ din Constanța). Ajuns acolo, a văzut că erau 250 de persoane adunate, geamurile de la intrarea principală erau deja sparte. Totodată, a văzut cum alți oameni au intrat în clădire, de unde au aruncat lucrările lui Nicolae Ceaușescu” – memoriu depus la dosar.

Alți trei martori au declarat că l-au văzut pe Gheorghe Turcu la „Casa Albă”, clădirea care adăpostește Primăria, Prefectura și Consiliul Județean din Constanța, unde acesta s-a ocupat de „ordine și pază”.

Pentru aceste motive, Comisia Art. 49 a hotărât în unanimitate să-i retragă lui Gheorghe Turcu titlul de „revoluționar cu rol determinant”.

Proces suspendat până la sentința Curții Supreme

Conform normelor legale, „luptători cu rol determinant” nu pot fi decât cei care au ieșit în stradă între 14 decembrie 1989 și 22 decembrie 1989 ora 12:10 (ora fugii dictatorului) și „și-au pus viața în pericol în confruntarea cu forțele de represiune”.

Gheorghe Turcu a atacat în instanță hotărârea, iar pe 6 februarie 2024, Curtea de Apel Constanța a decis să suspende procesul până când Înalta Curte stabilește în ce condiții poate fi retras certificatul de revoluționar.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ a statuat, pe 18 noiembrie 2024, următoarele:

  • „Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 8.533/118/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
  • Acţiunii în anularea noului certificat (…) formulată de SSRML i se aplică termenul de decădere de 1 an de la emiterea actului prevăzut de art. 1 alin. (6) teza finală din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
  • Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2024”, se arată în minuta ÎCCJ.

Mihai Dodu, fost șef SSRML: „O «prescripție» pentru toți impostorii”

Libertatea l-a consultat pe Mihai Dodu, fostul șef al SSRML în mandatul căruia i-a fost retras lui Marcel Ciolacu certificatul de „revoluționar cu rol determinant”. Ulterior, premierul l-a demis din funcție.

Expertul a comentat implicațiile hotărârii completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți asupra dosarelor în care SSRML a decis, până acum, retragerea certificatelor pentru o serie de falși revoluționari, printre care se numără și politicieni.

Pe 22 decembrie 1989, tatăl lui Mihai Dodu a fost împușcat mortal în zona Televiziunii Române. Daniel Dodu era specialist în aeronave, sportiv al lotului național de ciclism și avea numai 28 de ani.

Mihai Dodu

Pe scurt, SSRML și Comisia Art. 49 au constatat că Marcel Ciolacu nu îndeplinește condițiile legale pentru a deține certificatul de „revoluționar cu rol determinant” în evenimentele din decembrie 1989.

Printre „faptele de arme” ale premierului se numără intrarea în sediul PCR din Buzău și ocuparea Palatului Comunal, acțiuni la care a luat parte abia după înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu.

Iată ce spune fostul șef al SSPR despre decizia Înaltei Curți:

  • „Prin dezlegarea chestiunii de drept, decizia Înaltei Curți creează un precedent periculos prin perspectiva faptului că acordarea actului administrativ (a se citi: Certificat de Revoluționar) se perimă după un an, dar în cazul în care vorbim despre un certificat care este purtător de drepturi și statul român plătește o indemnizație de circa 2.300 de lei lunar, ce se va întâmpla cu cei care sunt dovediți colaboratori sau lucrători ai fostei Securități?!
  • Aici, CNSAS trebuie să se autosesizeze pentru că, în acest caz, nu mai poate transmite Secretariatului deciziile de anulare prin instanță, pentru ca acesta să anuleze certificatele de revoluționar pentru cei numiți mai sus. Aici avem în vedere Legea 179/2021, prin care membrii de conducere ai PCR și foștii membri ai Gărzilor Patriotice nu pot deține aceste certificate.
  • În continuare, decizia ÎCCJ este periculoasă pentru că schimbă legea revoluționarilor (Legea 341/2004), care prevede o retragere imediată a certificatului pentru un membru al instituțiilor fostului regim comunist.
  • În baza Art. 49, comisia Secretariatului a propus instanței retragerea certificatului pe probe concludente, iar Înalta Curte dă o decizie care cauționează toți impostorii întrucât, pe un detaliu tehnic, ne spune că trebuia îndeplinit acest fapt în decurs de un an. Or, legea este dată din 2004 și revizuită în 2014 (OUG 95/2014), cum am putea după 20 sau 10 ani să mai susținem retragerea certificatelor care creează prejudicii pentru cetățeanul român, plătitor de taxe?
  • Mai mult, ce se întâmplă cu decizia CCR care statuează că beneficiile în baza Legii 341/2004 sunt acordate de statul român, iar acestea pot fi retrase doar de el?! Pe fondul situației, este o «prescripție» pentru toți impostorii cu certificate de revoluționar, la 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989.
  • Ne putem gândi că avem mulți politicieni, militari și magistrați care se bucură de aceste avantaje, iar victimele sunt umilite prin plafonarea indemnizației în fiecare an. Concret, o mamă de erou-martir primește maximum 1.400 de lei, față de acești revoluționari-impostori care primesc la vârsta de 60 de ani peste 3.500 de lei.
  • Întrebarea centrală este: Ce se întâmplă cu orașele declarate cu «rol determinant» care au eludat Legea 341/2004 și au făcut revoluționari într-un număr de circa 2.000 de luptători la Revoluție?! De exemplu: Deva, Piatra-Neamț, Hunedoara, Târgoviște, Suceava, Băile Herculane, Reșița, Constanța, Craiova, Brașov, Buzău sau Arad. În acest sens, legea este clară, iar aceste orașe nu se încadrează pe probele existente la dosar, dar s-a tolerat din 2015 această distincție pentru orașele de mai sus”, a arătat Mihai Dodu.

Cum sunt clasificate categoriile de revoluționari

SSRML și Comisia Art.49 analizează actele care au stat la baza acordării titlurilor de revoluționar în ultimii 30 de ani, verificând dacă cei care le dețin îndeplinesc sau nu condițiile legale.

Unul dintre criterii este ca deținătorul titlului să nu fi făcut parte din structurile de Miliție sau Securitate ori să fi avut o funcție politică în aparatul de stat al regimului comunist.

Revoluționari sunt cei care au fost văzuți de 3 martori că ar fi făcut ceva împotriva regimului comunist în perioada 14 decembrie 1989 (începutul revoltei de la Timișoara) și 22 decembrie 1989 ora 12.06 (fuga lui Ceaușescu din Comitetul Central, cu elicopterul).

Mai departe, cei care au ieșit în stradă în acest interval sunt împărțiți în categorii, în funcție de rolul lor în Revoluția din Decembrie 1989, de la cei care au făcut sacrificiul suprem, până la cei care au participat la manifestații, dar au scăpat nevătămați. Rațiunea pentru care a fost făcută această clasificare este legată direct de acordarea beneficiilor (indemnizații, gratuități, scutire de impozite).

  • Titlul de Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 se atribuie celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. Acest titlu se atribuie şi persoanelor care au decedat ulterior Revoluţiei române din decembrie 1989 şi al căror deces se află în raport de cauzalitate directă cu rănile suferite în timpul Revoluţiei.
  • Titlul de Luptător-Rănit se acordă persoanelor care au fost rănite în urma participării directe şi nemijlocite la lupta pentru victoria Revoluţiei.
  • Titlul de Luptător-Reţinut se acordă persoanelor care au fost reţinute de forţele de represiune în urma participării directe şi nemijlocite la Revoluţie.
  • Titlul de Luptător cu Rol Determinant se acordă, în scopul de a face diferența, între categoria persoanelor care s-au remarcat prin fapte deosebite și cei care, desprinzându-se din rândul acestora, au avut un rol determinant prin contribuția la declanșarea și victoria Revoluției române din Decembrie 1989. Este vorba de persoane care și-au pus viața în pericol, apărând și ocupând obiectivele care au avut o importanță deosebită, decisivă pentru victoria Revoluției române din Decembrie 1989.
  • Titlul de Luptător-Remarcat prin Fapte Deosebite: se acordă celor care și-au adus contribuția la victoria Revoluției până la preluarea puterii și instituirea noilor structuri ale statului, remarcându-se prin fapte deosebite, față de marea masă a persoanelor care au participat fără a avea o contribuție individuală deosebită la victoria Revoluției.
  • Titlul de Participant la Revoluție se atribuie celor care pot dovedi că au făcut parte din marea masă a persoanelor care au participat la Revoluţia română din Decembrie 1989.

Revoluționari „făcuți” de Iliescu din rândurile Miliției și ale Securității

Legea nr. 341/2004 a fost modificată în 2014 prin OUG 95, considerându-se că multe persoane obținuseră pe nedrept certificate de revoluționar, mai ales în cele trei mandate ale lui Ion Iliescu.

În 2014 a fost introdusă o nouă calitate, cea de „luptător cu rol determinant”, iar în 2021 au fost excluși din rândurile revoluționarilor cei care au făcut parte din aparatul de represiune, Securitate şi Miliţie sau au desfăşurat activităţi de poliţie politică.

De verificarea dosarelor de revoluționari pe noua formă a legii se ocupă Comisia Art. 49, care le poate anula certificatele dacă se dovedește să nu îndeplinesc condițiile legale.

Așa au rămas fără certificate mai mulți „viteji postdecembriști” care obținuseră certificate „pe pile”, adică oameni care înainte de 1989 erau mai aproape de PCR decât de revoluționari.

După evenimentele din 1989, pe vremea când FSN (ulterior PDSR) se afla la guvernare în mandatele lui Ion Iliescu, aceste titluri de revoluționar au fost acordate în mod nelegal unor persoane care fie nu au participat efectiv la Revoluție, fie au participat, dar de partea forțelor de represiune, fiind milițieni sau securiști.

Ion Iliescu (s), Gelu Voican Voiculescu (c) și Petre Roman (d) participă la Sesiunea omagială dedicată aniversării a 20 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, la Palatul Parlamentului, în București, joi, 17 decembrie 2009. Foto: Hepta

În fruntea falșilor revoluționari stă chiar Ion Iliescu, fost președinte al FSN și al României, căruia SSRML i-a retras certificatul pe data de 31 mai 2022.

Printre ceilalți care au rămas fără certificate se numără:

  • Gelu Voican-Voiculescu: Veritabil factor de decizie politico-militară al CFSN în intervalul 22 decembrie (orele 16:00) – 30 decembrie 1989, poziție din care a distrus documente sensibile pentru fostul regim aflate în arhiva Securității. Sub conducerea lui Ion Iliescu „a generat și amplificat psihoza securist-teroristă”, conform procurorilor Secției Parchetelor Militare, care l-au pus sub acuzare în dosarul Revoluției.
  • Cazimir Ionescu – inculpat în 2017 în dosarul Mineriadei, considerat „omul de încredere” al lui Ion Iliescu.
  • Marcel Ciolacu – revoluționar de Buzău în perioada 22-26 decembrie 1989, deci după fuga dictatorului. În urma scandalului privind demiterea lui Mihai Dodu din fruntea SSRML
  • Cătălin Rădulescu zis „Mitralieră” – despre care procurorii DNA spun că ar fi obținut fraudulos titlul de revoluționar, iar procesul se judecă la Curtea de Apel București.
  • Eugen Nicolicea – inginer la data evenimentelor, a tipărit manifeste anticomuniste și le-a distribuit în Drobeta-Turnu Severin în perioada 19-21 decembrie 1989. Pe 22 decembrie a ocupat cu alte persoane sediul PCR Mehedinți. Comisia Art. 49 a concluzionat că nu și-a pus viața în pericol și nici nu a apărat obiective de importanță deosebită, așa cum cere legea.
  • Vasile Blaga – în decembrie 1989 era director adjunct la Uzina Mecanică din oraşul Ştei, fiind ales primul preşedinte al Consiliului Local al FSN.
  • Cornel Dinu – care era milițian cu grade înainte de 1989, așa că nu se putea găsi în tabăra revoluționarilor.
  • Vasile Bran – un parlamentar care era membru în Marea Adunare Națională înainte de 1989, deci incompatibil cu statutul de revoluționar.

Foto: Agerpres

 
 

Urmărește-ne pe Google News