E o imagine rară pentru o țară trecută printr-o pandemie. Un întreg sat la confluența dintre hațegani și momârlani, Pui, din Hunedoara, a fost blocat de târgul de 1 mai, „al armindenului”.
Autoritățile locale numesc târgul „cel mai mare din sud-vestul României”, cu o tradiție de sute de ani. Și asta pentru că, tradițional, localitatea se transforma, de două ori pe an, într-un iarmaroc de animale în care veneau și bănățeni, și oameni din Valea Jiului, și cei din Deva, Hațeg ori Simeria, și de prin sud.
Pe 1 mai 2022 arată la fel. Și serviciul de localizare prin GPS arată clar că localitatea e blocată, cu roșu trecut spre negru și plin de bulinuțe albastre de poliție. Iar la interior e și mai rău de atât. Agenții de la Rutieră fac față cu greu situației. „Mergeți stânga, dreapta, undeva, unde puteți și nu vedeți multă lume”.
Covoarele, pe gardul școlii, Adidas și Nike la 10 lei
Localitatea Pui se află pe drumul dintre Hațeg și Petroșani, cu dealuri de-o parte și Retezatul alb de cealaltă. Cum se trece de căminul cultural și Primărie, începe năvodul duminical.
Pe dreapta se vând pomi fructiferi, pe stânga sunt standurile de mături. Un drum care face dreapta e principala arteră a târgului, care merge până pe malul râului Bărbat. Apoi, cum treci apa, pe stânga, de la școală, încep alte hectare pline cu de toate.
O bătrânică se odihnește pe aceeași băncuță cu mai multe anvelope, iar o tânără face același lucru cu mai multe discuri de tractor.
Însă prima care iese în evidență este școala galbenă de la Pui. Căci gardul de la strada principală e folosit pe post de suport de covoare. Iar curtea școlii adună standuri pe locul careului unde de săptămâna viitoare se întorc elevii, fiindcă se termină vacanța.
La capăt de tot e zona de second-hand. Șiruri întregi de pantofi sport puși de-a valma, maro, negri sau albi amestecați ca niște bomboane, geci „Adidas” și „Nike” „la 10 lei”.
Comercianții cer pentru unele haine și 40-50 de lei, iar localnicii strâmbă din nas. „Ce să facem, n-ați văzut cât s-a făcut uleiul, cât s-au făcut legumele?”, e răspunsul răstit. Se face însă pace. Căci miroase a virșli.
Coadă la cârnați și pălării
Cârnații de oaie, specifici locului și se dau „la pereche”, și costă 6 lei. Se face coadă mare la cârnăciori și la mici, la care se pune inclusiv Poliția Locală.
Mesele sunt neîncăpătoare, pline de obiecte cumpărate din târg. Un bătrân se bucură de masa de prânz cu o armă de plastic lângă tacâmul tot de plastic. „Apără toată familia”, se amuză el.
Cozi nu se fac numai la mâncare. Ci și la clopuri și pălării. Cele verzi, de „iagher”, sunt la mare căutare. Trec din creștet în creștet până când își găsesc cumpărătorul. „Facem și la comandă”, spune domnișoara de la stand. Prin fața ei trec remorci pline cu berbeci, măgăruși și oi. Spre iarmaroc.
„Miere pe suflet”
Dar e drum lung până acolo. Pe stânga sunt florile, ghivecele cu mușcate, plus mașini pe care se vând ceasuri direct pe parbriz.
Nu lipsesc nici standurile de muzică, iar discul de pick-up cu Julio Iglesias e la loc de cinste. La alt stand, pe un carton, scrie „Studioul de Muzică Puiu Codreanu”.
„Miere pe suflet”, spune un bărbat cu haină de lână, roșu la față de la soarele pătrunzător de primăvară.
Și-apoi, doi iepurași negri, ținuți într-o cutie, delimitează intrarea în „grădina zoologică” cu vânzare, iarmarocul.
Un bărbat are, în cuști, porumbei și găinușe. Mai sus sunt animalele mari, câinii ciobănești și cei kangal, care se fac „mari, de 2 metri”.
Negustorii râd. „Numa ptinguini nu găsîț aici, că de azi îi cald!”
„Are preț de Ferrari”
Ultima parte a târgului e destinată cailor. Sunt zeci, musculoși și chinuiți, încercați după oamenii de acolo, să tragă trunchiuri întregi după ei.
Unul dintre proprietari face o demonstrație „de supunere” a calului și îi trece printre picioare, spre bucuria oamenilor care își umplu tiktok-urile. Caii costă „10.000 de euro”, spune o femeie.
Cel mai frumos este un cal alb. „Care nu are preț”, spune unul dintre copiii care stau gură cască lângă remorci. „E de fală”, zice, în timp ce îi face poze cu un telefon cu husă argintie.
„El are preț de Ferrari, faceți dumneavoastră socoteala”, îl aprobă un alt băiat. Din spate, cineva îmbie lumea să ia „ceaoane”. Spre după-amiază, când căldura se lasă pe după dealuri, lumea pleacă, mulțumită, spre casă.