ComenteazăSfântul Grigorie (Gheorghe) s-a născut în anul 1765, la București. A fost tuns în monahism chiar de Sfântul Paisie Velicicovski, sub numele de Grigorie, la Mănăstirea Neamț.
Fiind iubitor de liniște și de rugăciune, tânărul Grigorie a plecat în Sfântul Munte Athos, în anul 1812, la îndemnul Sfântului Paisie. Întors la Mănăstirea Neamț, Sfântul Grigorie va continua traducerea și tipărirea lucrărilor patristice ascetice și duhovnicești.
În anul 1820, ierodiaconul Grigorie s-a așezat, pentru o vreme, în Mănăstirea Antim, din București, iar mai apoi, în Mănăstirea Căldărușani. La Căldărușani, obștea monahală fusese reorganizată și întărită duhovnicește de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, între anii 1794-1806.
În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost hirotonit episcop, fiind așezat în scaunul mitropolitan de la București (1823-1834).
Pentru viața și activitatea sa duhovnicească și culturală, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în memoria Bisericii și a neamului românesc drept cel mai de seama întâistătător al Mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX-lea, pentru aceasta el fiind supranumit „Dascălul”.
Sfântul Grigorie a trecut la cele veșnice în data de 22 iunie 1834, fiind înmormântat la Mănăstirea Căldărușani. Canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascalul a fost proclamată în data de 21 mai 2006, în ziua hramului Catedralei Patriarhale din București, Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena.
Moaștele Sfântului Grigorie Dascalul se află la Mănăstirea Căldărușani, din județul Ilfov, mănăstire zidită între anii 1637-1638 și înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab.
Intreaga viata si lucrare a mitropolitului Grigorie in slujba Bisericii a fost un exemplu de sfintenie si de iubire jertfelnica pentru pastoritii sai de sprijinul sau material beneficiind numerosi saraci, vaduve, orfani oferind hrana, adapost si carti de invatatura. La moartea sa au ramas o multime de carti pregatite spre a fi oferite in dar scolarilor.
În această zi este pomenit și Sfântul Sfințit Mucenic Eusebie, care a trăit în timpul împăratului Constanțiu (337-361), fiul împăratului Constantin cel Mare (306-337), și a împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a apostaziat de la credința creștină și a reintrodus cultul zeilor în imperiu.
Sfântul Mucenic Eusebie a fost episcop al cetății Samosata, ce aparținea de Patriarhia Antiohiei. A fost ierarh în timpul în care Biserica era tulburată de erezia lui Arie, condamnată la Sinodul I Ecumenic (325), și mai mult de reintroducerea cultului zeilor și reînceperea prigoanei împotriva creștinilor.
Îmbrăcat în soldat, Sfântul Eusebiu a mers prin cetățile din Siria, Fenicia și Palestina, hirotonind preoți și episcopi ortodocși într-o vreme în care multe din scaunele episcopale erau ocupate de ierarhi arieni.
Sfântul Eusebiu a fost exilat în Tracia, în timpul împăratului Valens (364-378). În anul 379, după moartea lui Valens, s-a întors în Samosata. A fost lovit, pe stradă, de o femeie eretică, din această lovitură având să treacă la Domnul.