Călugărul Mina Dobzeu, duhovnicul lui Ceauşescu! | FOTO

A fost ajutat când a scris scrisorile către Ceauşescu!

Mulţi s-au întrebat de-a lungul timpului, dacă părintele Mina a scris singur acele scrisori, sau a fost ajutat. Răspunsul îl aflăm tot în lucrarea sa, unde sunt menţionaţi cei care l-au ajutat. Trebuie subliniat faptul că, ori de câte ori a fost arestat, părintele Mina niciodată n-a rostit vreun nume a celor care ajutau la compunerea scrisorilor, alegând, cu preţul libertăţii, să îşi asume singur răspunderea în faţa anchetatorilor, netrădându-şi prietenii. „În scopul acesta am scris şapte scrisori (1986 – 1988). La scriam în asociere cu scriitori creştini din Bucureşti: Ioan Alexandru, Sofian Boghiu, Ioanichie Bălan, Părintele Paul Mărăcin, toţi din Bucureşti. Alţii erau din localitatea Huşi: profesorul Gorceag, avocatul Aciobăniţei, pictoriţa Mariana Catană, Părintele Simon (catolic). Scrisorile le trimiteam direct pe adresa preşedintelui şi ziceam aşa: <

Ceauşescu i-a răspuns prin oamenii săi!

„Prin aceste scrisori, şapte la număr, se crease un fel de dialog între mine, Nicolae Ceauşescu şi filosofii lui, care, la un moment dat, îmi răspund aşa: <

Recomandări

Catastrofa de la Scânteia, după 15 ani. Avocații au luat mai mult de jumătate din despăgubirile date de asigurător: peste 400.000 de euro de la orfani, văduve, părinți în doliu

Iată câteva fragmente din cartea prelatului:

Chinuit în închisoare!
„Târziu, noaptea, m-au dus în celulă. A doua zi, să mă scoată, să mă solicite să semnez. N-am semnat şi aşa, mai multe zile, mă terorizau. Mă izbeau de pereţi, mă loveau după cap, în ceafă (să-mi pierd cunoştinţa) îmi dădeau cu piciorul la fluierele picioarelor (să-mi producă dureri şi ameţeală). A durat săptămâni. N-am vrut să semnez.”
Steinhardt, deţinutul din grupul „Noica”!
„Era către sfârşitul lunii februarie 1960. Deja avusese loc procesul meu la tribunalul Militar Bucureşti şi mă alesesem cu o condamnare de 7 ani. În aceste condiţii, l-am cunsocut pe Nicolaie Steinhardt. S-a creat între noi o bună prietenie; era un om respectuos şi cu bune maniere. Făcea parte din grupul Noica, scriitorii din Bucureşti, printre care: Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, etc. Dintre aceştia, numai el era evreu.( …) În 1964, anul eliberării noastre, eram la Mănăstirea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Huşi, unde mi-a făcut o vizită şi unde ar fi dorit să rămână. Însă n-am găsit înţelegere din partea chiriarhului”.
Mina Dobzeu l-a spovedit pe Steinhardt înainte să moară!
„Un moment important a fost ultima mea întâlnire cu dumnealui, în penultima zi a suferinţei sale, la 29 martie 1989, înaintea de a-şi da obştescul sfârşit, în spitalul de la Baia Mare. Iată acum câteva rânduri de confesie intimă. Îmi spunea dumnealui: <

Urmărește-ne pe Google News