Comentează
Constantin I. Nottara a locuit mult timp pe strada Câmpineanu, fosta Regală, în apropierea Teatrului Naţional, care fusese bombardat în Al Doilea Razboi Mondial. Spre finalul vieţii, actorul avea să locuiască, împreună cu fiul său, compozitorul Constantin C. Nottara, pe Bulevardul Dacia nr. 105, unde s-a aflat până de curând Casa memorială.
Descendent al unei vechi familii bizantine de origine greacă, Constantin I. Nottara (1859-1935) a fost fără îndoială una dintre marile personalități ale teatrului românesc, fiind un actor desăvârșit și un pedagog excelent. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris.
S-a remarcat în roluri importante din teatrul Shakespearian, precum Lear și Hamlet sau Shylock, în bătrânul medic din „Medicul în dilemă” de Shaw, în Vlaicu din „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, Ion din „Năpasta” de Ion L. Caragiale și în alte roluri importante din acele vremuri.
Sub mantaua lui avea să apară generația interbelică a unor artiști ca Tony Bulandra, Ion Manolescu, Maria Ventura sau Maria Filotti. Spre sfârșitul carierei, după o viață dedicată teatrului românesc, colegii din Sindicatul Artiştilor Dramatici şi Lirici au donat o sumă importantă în fondul destinat ridicării unei case pentru maestrului Nottara.
Așadar, în 1931, în zona cu cele mai multe monumente de arhitectură din București, pe Bulevardul Dacia, era ridicat „Căminul Nottara” Vila avea să devină ultima reședință a lui Constantin I. Nottara, dar și locuință a fiului acestuia, marele compozitor Constantin C. Nottara (1890 – 1951).
Acesta din urmă își ]ncepea studiile muzicale la Conservatorul de Muzică și Declamație, avându-i profesori pe D. G. Kiriac, Alfonso Castaldi și Robert Klenck. La vârsta de 17 ani, studiază la Paris vioara cu George Enescu și Berthelier, avându-i ca profesori de compoziție pe Dufay și Thodou. În anul 1914 devine prim-violonist al Orchestrei din Charlottenburg, iar din anul 1918 revine în țară ca violonist al Filarmonicii și profesor la Conservator. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Compozitorilor Români, iar în anul 1929 devenea fondatorul Orchestrei Municipiului București.
Clădirea, ridicată în plină perioadă modernistă în arhitectura bucureșteană, a fost ridicată într-un stil funcțional, de sorginte Art Deco, integrându-se perfect în arhitectura eclectică a întregului bulevard.
În anul 1956, în memoria celor doi mari artiști, la inițiativa Anna Nottara, soția compozitorului Constantin C. Nottara, a fost deschis pentru public Muzeul Memorial C.I și C.C. Nottara, care avea să funcționeze în imobil până în anul 2016.
Citește și: