ComenteazăM-a induiosat pana la lacrimi prestatia primarului general al Capitalei care, infruntand ploaia in jantilica si chelia goala, a explicat ca e nevoie urgenta de un program de reabilitare a canalizarii bucurestene. La fel, doamna ministru a solidaritatii sociale, care a descoperit noi resurse pentru sprijinirea familiilor sarace. Nu a fost mai prejos nici ministrul Tanasescu, brusc inspirat de necesitatea impozitului unic. Chiar si guvernul in ansamblul sau pare sa se miste intr-o directie care sa duca spre o simbioza intre caviarul demnitarului si mamaliga amarasteanului. Ganduri bune si idei inaltatoare, care te fac sa iti spui satisfacut „deci, se poate”.
„Se poate”, dar din pacate numai in perioadele preelectorale. Nici primarii, nici ministrii nu au vazut pana acum ca afara ploua sau ca romanii au saracit tot mai mult. A fost nevoie de apropierea campaniei electorale ca toti acestia sa constate care sunt doleantele celor ale caror voturi vor conta pentru urmatoarele mandate.
Povestea nu e noua si nici caracteristica actualului guvern. E veche de 13 ani si poate va mai dura 25. Poate de aceea, la modificarea Constitutiei se va stipula expres decalarea alegerilor. Astfel ca intr-un an sa alegem primarii, in alt an consiliile locale, in alt an Parlamentul si in anul urmator presedintele. Astfel, traind o perpetua campanie, pe toata perioada unui mandat politic, responsabilitatea demnitarilor va deveni o caracteristica permanenta, nu doar una generata o data la patru ani de frica de stampila si de urna.