Starea de urgență, la fel ca și starea de asediu, este o măsură excepțională care se instituie pe o perioadă de cel mult 30 de zile în cazul unor pericole grave la adresa apărării țării și siguranței naționale, ori pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea unor dezastre.
În acest timp, pot fi limitate anumite drepturi garantate de Constituție.
Adoptată noaptea, în timpul marșului minerilor
Legislația care prevede măsurile excepționale luate în cazul stării de urgență este Ordonanța de Urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență. OUG a fost adoptată în noaptea de 21 spre 22 de ianuarie, în timpul mineriadelor.
Mineriada din 1999 a fost a cincea acțiune de acest gen în România postdecembristă, după revoltele din 1990.
În decembrie 1998, minerii au început o grevă generală din cauza salariilor mici și deciziei de închidere a unor mine nerentabile. Pentru că solicitările lor nu au fost onorate, zeci de mii de mineri, conduși de Miron Cozma, au plecat în marș spre București.
În drumul lor spre Capitală, au avut mai multe ciocniri cu forțele de ordine, prea puține pentru a face față minerilor.
Președintele de atunci, Emil Constantinescu, a convocat sesiunea extraordinară a Parlamentului și a cerut partidelor să-și exprime poziția față de evenimente. În noaptea de 21 spre 22, a fost decretată stare de urgență pe întreg teritoriul României.
Peste 100 de îmbolnăviri cu COVID-19
În contextul actual, Parlamentul trebuie să încuviinţeze măsura instituirii stării de urgență pe teritoriul țării, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia. România a depășit pragul de 100 de cazuri confirmate și a intrat în scenariul 3 din planul de măsuri luate de autorități pentru prevenirea și combaterea coronavirusului.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro