ComenteazăStarea de urgență, la fel ca și starea de asediu, este o măsură excepțională care se instituie pe o perioadă de cel mult 30 de zile în cazul unor pericole grave la adresa apărării țării și siguranței naționale, ori pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea unor dezastre.
În acest timp, pot fi limitate anumite drepturi garantate
de Constituție.
Adoptată noaptea, în timpul marșului minerilor
Legislația care prevede măsurile excepționale luate în
cazul stării de urgență este Ordonanța de Urgență nr. 1/1999 privind regimul
stării de asediu și regimul stării de urgență. OUG a fost adoptată în noaptea
de 21 spre 22 de ianuarie, în timpul mineriadelor.
Mineriada din 1999 a fost a cincea acțiune de acest gen
în România postdecembristă, după revoltele din 1990.
În decembrie 1998, minerii au început o grevă generală
din cauza salariilor mici și deciziei de închidere a unor mine nerentabile.
Pentru că solicitările lor nu au fost onorate, zeci de mii de mineri, conduși
de Miron Cozma, au plecat în marș spre București.
În drumul lor spre Capitală, au avut mai multe ciocniri
cu forțele de ordine, prea puține pentru a face față minerilor.
Președintele de atunci, Emil Constantinescu, a convocat
sesiunea extraordinară a Parlamentului și a cerut partidelor să-și exprime poziția
față de evenimente. În noaptea de 21 spre 22, a fost decretată stare de urgență
pe întreg teritoriul României.
Peste 100 de îmbolnăviri cu COVID-19
În contextul actual, Parlamentul trebuie să încuviinţeze
măsura instituirii stării de urgență pe teritoriul țării, în cel mult cinci zile
de la luarea acesteia.
România a depășit pragul
de 100 de cazuri confirmate și a
intrat în scenariul 3 din planul de măsuri luate de autorități pentru
prevenirea și combaterea coronavirusului.