Când poate fi pus steagul unei alte țări pe o instituție din România? Opoziția față de arborarea drapelului Ucrainei – „o exaltare de extremă dreapta”

Oameni din toată lumea și-au arătat solidaritatea față de Ucraina pe rețelele sociale punându-și drapelul bicolor al Ucrainei pe poza de profil. După izbucnirea războiului însă, și-au exprimat solidaritatea prin donații de alimente, haine sau bani, și-au oferit casele pentru găzduirea refugiaților sau au făcut voluntariat.   

Drapelul albastru-galben al Ucrainei a fost arborat în dreptul unor clădiri oficiale din țări precum Anglia sau proiectat pe instituții publice și monumente istorice din Italia și Germania. Autorități locale din Constanța și Cluj s-au alăturat demersului și au pus drapelul ucrainean pe clădiri, alături de tricolor sau doar de steagul Europei. 

A dat jos steagul Ucrainei de pe Primăria Constanța

Primarul Emil Boc a hotărât să fie înlocuite cu drapelul Ucrainei patru dintre steagurile României din centrul Clujului, arborate alături de steagul Uniunii Europene. La începutul lunii martie, consilierul local PSD Anca Ciubăncan i-a atras atenția primarului, în timpul unei ședințe, că a încălcat legea, care prevede că drapelul unui alt stat se poate arbora în România „numai împreună cu drapelul naţional şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice”. 

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Dar cele mai multe reacții, pozitive și negative deopotrivă, în special pe Facebook, au avut legătură cu drapelul Ucrainei de la intrarea în Primăria Constanța, pe care l-a dat jos Maria Șandor, simpatizantă AUR, partid cu simpatii de extremă dreaptă. Videoul de pe Facebook în care femeia dă jos drapelul este însoțit de mesajul: „Suntem solidari cu cetățenii din Ucraina. Oferim ajutor persoanelor care trec prin aceste clipe groaznice, însă nu acceptăm arborarea steagului altei țări pe instituțiile noastre publice!”. Apoi, a insistat și ea că se încalcă legea. Până acum, filmarea a avut aproape șase milioane de vizualizări. 

„Cu ce îi ajută pe ucraineni arborarea steagului lor într-o altă țară?”

Polițistul Marian Godină a distribuit la rândul lui o imagine care surprinde momentul când Maria Șandor s-a cocoțat pe o bară metalică, astfel încât să ajungă la steagul ucrainean, și a numit acțiunea femeii „un circ ieftin”. 

Mii de comentarii au apărut în dreptul ambelor postări. „Cu ce îi ajută pe ucraineni arborarea steagului lor într-o altă țară? De ce nu ne rezumăm la a ajuta și atât?”, a întrebat cineva. „Felicitări! Așa este. Aveți mare dreptate. Dar după cum știți mai multe drepturi au străinii în țara noastră decât noi. De aceea am plecat atâția din țară”, i-a scris o femeie Mariei Șandor. 

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Un alt comentator a amintit, în schimb, de drapelul secuiesc: „Dacă ești așa preocupată de acest aspect, de ce nu te duci în Covasna și Harghita să faci spectacol?”. 

Trecutul istoric a fost argumentul unei persoane care a vrut să-i ofere un răspuns lui Marian Godină. „Cred că ai cam tras chiulul la orele de istorie… nu e târziu nici acum să răsfoiești manualul de istorie și să înțelegi cât «bine» a făcut Ucraina țării noastre”.  

La fel, Teatrul Național din București a devenit scena unei dispute despre proiectarea drapelului ucrainean pe clădire. Directorul Mircea Rusu s-a opus inițiativei, motivând că doar tricolorul poate sta pe clădirea teatrului. 

În ultimii ani, naționalismul a tot câștigat teren în Europa de Est și nu numai. Partidul AUR, ajuns în Parlamentul României după alegerile din 2020, era în ianuarie, anul acesta, pe locul al doilea, după PSD, în ce privește intenția de vot din partea românilor, potrivit unui sondaj INSCOP. În martie însă, după ce a început războiul în Ucraina, AUR a coborât pe locul al treilea, în favoarea PNL. 

„Un petic de acasă”

Cineva a întrebat pe rețelele de socializare cu ce îi ajută pe ucraineni să-și vadă steagul arborat în altă țară. Alina Pavelescu, istoric și director adjunct la Arhivele Naționale ale României, oferă un răspuns pentru Libertatea. „Steagul României reprezintă astăzi pentru fiecare un petic de acasă. Asta simt și ucrainenii plecați de acasă în condiții de război, când își văd steagul pe o clădire din străinătate”. 

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Tensiunile de demult dintre România și Ucraina mai zvâcnesc, într-adevăr, și acum. După Primul Război Mondial, când s-au destrămat marile imperii, au tot existat dispute teritoriale în regiune, amintește istoricul. „Cred că între națiunile din estul Europei, Balcani și chiar centrul Europei naționalismul a fost întotdeauna un factor de tensiune – caracterizează relațiile de vecinătate ale tuturor statelor din regiune”, spune Alina Pavelescu. 

Ciocnirile româno-ucrainene, mai precizează aceasta, trimit mai degrabă către perioada Uniunii Sovietice, nu neapărat către statul ucrainean de astăzi, și au legătură cu anexarea de către URSS, în 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a Bucovinei de Nord și a Basarabiei. Acele pierderi „sunt încă dureroase pentru români”, amintește Alina Pavelescu, „dar lucrurile pe care le tragem după noi din istorie n-ar trebui să ne condiționeze umanitatea”.

„O exaltare de extremă dreapta a unor sentimente patriotice cu scopuri strict naționaliste” 

Cum s-a născut ideea unui steag care să reprezinte o națiune? „Drapelul, ca simbol al unității regionale, religioase sau culturale, nu este ceva nou, dar drapelul explicit național, simbol al unei unități definite adesea cultural și etnic deopotrivă, devine o expresie a unității în contextul revoluțiilor europene începând din secolul XVIII – celebrul tablou al lui Delacroix, «Libertatea conducând poporul», are în centru stindardul republicii ca expresie a țelurilor Revoluției Franceze -, dar și al mișcărilor de independență în teritorii ocupate sau în colonii”, spune Manuela Boatcă, profesoară de macrosociologie și directoarea programului de studii globale la Universitatea din Freiburg, Germania. 

Prin urmare, drapelul țării natale are diverse semnificații atât pentru români, cât și pentru ucraineni, iar acestea se modifică și de la o generație la alta. Libertatea a căutat câteva explicații privind reacția vehementă a unor români pentru a nu fi așezat steagul altui stat pe clădirile noastre, în timp ce valul de solidaritate a fost fără precedent. 

O explicație pentru această atitudine, consideră sociologa, ar putea avea legătură cu istoria acestor două state. Dacă românii privesc drapelul ca pe o expresie a suveranității statului, înălțarea stindardului altei țări pe instituțiile noastre publice „apare incompatibilă cu menținerea propriei suveranități”. În plus, Ucraina este un stat vecin, așadar, explică profesoara, „arborarea drapelului Ucrainei poate evoca și conflictele teritoriale dintre România și Ucraina, ceea ce nu ar fi fost cazul dacă s-ar fi pus problema de a arbora drapelul Siriei, de exemplu”. 

Cât despre cei care au susținut-o online pe Maria Șandor, simpatizanta AUR, când a dat jos drapelul Ucrainei de la Primăria Constanța, unde se afla și steagul României, Manuela Boatcă a precizat: „În cazul de față, interpretarea arborării ambelor drapele ca «atac» la integritatea națională a României este doar o exaltare de extremă dreapta a unor sentimente patriotice cu scopuri strict naționaliste”. 

Mai contează gesturile simbolice în vreme de război?

Într-o astfel de perioadă marcată de război, chiar și cei fără porniri naționaliste își pot face griji pentru suveranitatea României. Nu înălțarea steagului e de fapt problema, explică profesoara de macrosociologie, ci că „războiul este folosit drept prilej pentru a alimenta temeri naționaliste”, cum fac unele instituții de presă, care le-au amintit românilor de „declarațiile lui Zelenski (n.r. – președintele Ucrainei) de acum doi ani referitoare la «ocuparea» Bucovinei de Nord de către români”. Manuela Boatcă atrage atenția că aceste „oportunisme mediatice” trezesc conflicte, „când prezentul și solidaritatea, în cazul unei crize umanitare, ar trebui să primeze”.     

Totuși, s-a încălcat o lege, cea privind arborarea drapelelor, au mai afirmat cei nemulțumiți de prezența steagului Ucrainei în instituțiile publice și pe străzile României. Manuela Boatcă amintește două tragedii după care, în Europa, solidaritatea a contat mai mult decât prevederile legale cu privire la înălțarea steagurilor. În 2015, în urma atentatelor teroriste asupra redacției Charlie Hebdo și de pe stadionul Bataclan, steagul francez, arborat sau distribuit pe Facebook, „a căpătat o încărcătura simbolică”. Iar manifestările de solidaritate cu Ucraina, în 2022, prin arborarea drapelului, spune aceasta, evocă tocmai „acest context european, nu doar cel regional și juridic referitor la un război în țara vecină”.      

Cât de importante sunt gesturile simbolice? „Mai puțin importante decât ajutorul material, cu siguranță, dar asta nu le face neglijabile”, mai spune sociologa, pentru că ele au „un potențial mobilizator puternic, cu efecte psihologice considerabile într-un conflict militar – negative în cazul armatei ruse, pozitive în cazul armatei ucrainene, dar și al civililor”.   

Scurtă istorie: drapelul României și al Ucrainei, de la revoluții la proteste 

Revoluționarii români de la 1848 au adoptat primii tricolorul drept steag al Țării Românești, la acea vreme cu fâșiile albastru, galben și roșu, în această ordine, așezate pe orizontală. Mesajul pe care voiau să-l transmită era „Libertate, Dreptate, Frăție”, în condițiile în care teritoriile unde locuiau românii fie erau sub administrația Imperiului Habsburgic, ca Transilvania, fie sub protectoratul Imperiului Rus și sub suzeranitatea celui Otoman, precum Moldova și Țara Românească. 1848 a fost anul revoluțiilor europene, startul l-au dat francezii, iar restul popoarelor și-au exprimat nevoile și nemulțumirile în funcție de contextul local. 

După ce s-au unit Principatele Române în 1859, tricolorul, în diverse variante de-a lungul istoriei, a devenit drapel național. Cel pe care românii l-au scos pe străzi în timpul Unirii de la 1918, după Primul Război Mondial, dar și la Revoluția anticomunistă de la 1989, când au strigat „Libertate!”. 

Același drapel l-au fluturat la protestele #Colectiv din 2015, când, în urma incendiului dintr-un club bucureștean, au murit peste 60 de oameni. Și la protestele anticorupție din 2017. 

Steagul Ucrainei își are rădăcinile, de asemenea în 1848, în vremea Regatului Galiției și Lodomeriei, care avea capitala la Lviv, astăzi cel mai mare oraș din vestul Ucrainei. Culorile lui, albastru și galben, trimit către o imagine importantă pentru ucraineni: cerul care veghează un câmp de cereale – Ucraina era, înainte de invazia rusă din acest an, pe locul cinci în lume la exporturile de grâu.  

În 1918, drapelul bicolor a devenit oficial în Republica Populară Ucraineană, după obținerea independenței. Mii de oameni ieșiseră pe străzile din Petrograd, parte din Imperiul Rus, în 1917, și au demonstrat cu steagul în mână cât de mult își doresc să se desprindă de ruși. Dar independența a fost scurtă, iar din 1922 Ucraina a făcut parte din Uniunea Sovietică (URSS). Până la prăbușirea URSS, în 1991, stindardul ucrainenilor a fost interzis. După ce țara și-a recâștigat suveranitatea, drapelul bicolor s-a reîntors pe clădirile publice ale Ucrainei – încă din 1990 avuseseră loc demonstrații în acest sens în orașe mari precum Kiev și Lviv. 

Steagul pe care ucrainenii l-au fluturat atunci, după șapte decenii, l-au purtat și deasupra străzilor capitalei Kiev, în lunile Euromaidanului, între noiembrie 2013 și februarie 2014. Euromaidanul este denumirea mitingurilor pro-europene ale ucrainenilor, ținute într-o perioadă în care conducerea țării voia să se apropie de Rusia lui Putin. La scurt timp după acele demonstrații, în primăvara lui 2014, rușii au anexat Peninsula Crimeea, teritoriu ucrainean. 

De pe 24 februarie 2022, de când Rusia a invadat Ucraina, drapelul albastru-galben e în mâinile celor care protestează față de acest război în toate colțurile lumii.  

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro