Războiul pentru independenţa Croaţiei a lăsat urme adânci la Osijek. Sub tirul a trei rachete sârbeşti, Opera din oraş a fost distrusă aproape în totalitate la mijlocul anilor 90. Au rămas în urmă mormane de dărâmături, dar, mai grav, o linişte de mormânt…
Teodor Sucală-Matei
Vârsta: 44 de ani
Locul naşterii: Cluj- Napoca
Starea civilă: căsătorit
Data când a părăsit România: 1996
Țara de adopţie: Croaţia
1996, Cluj-Napoca. În casa instrumentiştilor Ileana şi Teodor Sucală-Matei, un telefon neaşteptat, din partea unui coleg din Timişoara. “Opera din Osijek are nevoie de profesionişti. Veniţi? Îmi trebuie răspunsul într-o oră!”. “Aşa am ajuns în Croaţia”, şi-aduce aminte muzicianul.
Colecţionează rădăcini de copac şi dirijează la biserică
Teodor (44 de ani) cântă la corn, iar soţia, Ileana Valentina, la vioară. Când au ajuns la Osijek, nu ştiau o boabă de croată. “Ne-a ajutat o bătrânică la care am stat în gazdă. Ne-a dat şi un dicţionar sârbo- croatenglez. Am prins încet- încet şi, cu ajutorul Teodorei, care se afla la şcoală (n.r. – fiica lor, de 18 ani, care cântă la vioară, la Zagreb). În 1999, când am început să şi predau la şcoala de muzică, deja vorbeam fluent. Ulterior, am ajuns să dirijez corul bisericii din Osijek”.
Pentru că n-a vrut să renunţe la cetăţenia română, familia Sucală- Matei a aşteptat peste cinci ani până s-o dobândească şi pe cea croată. “La început, localnicii erau reţinuţi în ceea ce ne priveşte. Apoi, prin noi, au început să îndrăgească România”, povesteşte instrumentistul, care îi descrie pe croaţi drept “oameni dintr-o bucată”, care “atunci când spun ceva, se ţin de cuvânt”.
În plan financiar, Teodor primeşte din partea operei un salariu lunar de circa 1.000 de euro. După repetiţii şi spectacole, îşi găseşte timp şi pentru câteva din pasiunile sale: face jogging, cântă la chitară şi colecţionează rădăcini de copac.
«M-a chemat la ea, s-o ajut să bată covoarele»
Teodor şi Ileana Sucală se ştiu încă din vremea liceului. “Suntem împreună din 1988, după ce am terminat eu armata. M-a chemat s-o ajut să bată covoarele, ea făcea curăţenie în casă… Era ziua ei de naştere. De atunci, am rămas legaţi, iar după şase luni ne-am căsătorit. Ne iubim şi acum ca-n prima zi”, spune Teodor, care aşteaptă ziua de 16 februarie, când cuplul va sărbători 20 de ani de căsnicie.
Le-a făcut cinste suporterilor veniţi la Mondialul de handbal
Pentru susţinătorii echipei de handbal masculin a României care au făcut deplasarea la Osijek, la Campionatul Mondial, Teodor Sucală-Matei a organizat o petrecere în cafeneaua “Matrix”. Mare sufletist, le-a făcut cinste şi a cântat alături de ei melodii tradiţionale româneşti, dar şi un imn compus special pentru tricolori. “Am fost la meci, la România – Ungaria. Nu puteam să merg fără steag, aşa că m-am dus la croitoria Operei şi mi-am făcut unul”.
Eva Filimon s-a adăpostit la subsol în timpul bombardamentelor
Eva Filimon (foto), din Iaşi, cântă la vioară şi a venit la Osijek încă dinainte de izbucnirea războiului, în 1990. “Am plecat 5 luni în România, dar, din lipsă de informaţii, m-am întors în Croaţia, crezând că războiul s-a terminat. Dar bombele tot mai cădeau! Ca să mă feresc de război, că nu aveam locuinţă în care să stau, am dormit de multe ori la subsolul teatrului. Eram înspăimântată. Mi-era frică şi să ies din adăpost să-mi iau ceva de mâncare”. În timp ce povesteşte, îi dau lacrimile. “Clădirea rămăsese o ruină. Apoi, am luat-o de la zero, inclusiv ca salariu. Câştigam numai 50 de mărci. La anul, dacă dă Dumnezeu, voi ieşi la pensie şi mă voi întoarce în România”.