Care au fost probele care au dus la condamnarea lui Cioacă. După 9 ani de la sentința definitivă, scepticii încă pun la îndoială vinovăția fostului polițist

Tribunalul Argeș va judeca astăzi, 22 august, cererea de liberare condiționată a lui Cristian Cioacă, condamnat, în 2014, la 15 ani și opt luni de închisoare pentru că și-a omorât soția. Solicitarea a fost respinsă în primă instanță și este deja a doua încercare a fostului polițist de a ieși înainte de termen.

Libertatea a arătat recent cum au motivat judecătorii decizia de a-l menține pe fostul polițist după gratii. Ultima decizie a venit de la Judecătoria Mioveni, pe 19 iulie anul curent. Cristian Cioacă a atacat verdictul, iar Tribunalul Argeș urmează să judece cazul marți, 22 august.

În comentariile la articol, mai mulți cititori și-au manifestat scepticismul privind vinovăția acestuia: „Dacă Cioacă nu este vinovat?”, „Dacă Elodia trăiește?” 

Întrebările publicului își găsesc răspuns chiar în dosarul soluționat definitiv de Curtea de Apel Pitești în anul 2014. Iată probele pe baza cărora magistrații au eliminat orice dubiu în privința vinovăției.

Cazul „Elodia”

La sfârșitul lunii august se împlinesc 16 ani de când avocata Elodia Ghinescu, din cadrul Baroului Brașov, a fost omorâtă de către soțul ei, Cristian Cioacă, ofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție Brașov. Verdictul a fost stabilit definitiv de judecători în anul 2014, când fostul polițist a fost condamnat de Curtea de Apel Pitești la 15 ani și 8 luni de închisoare. Cadavrul nu a mai fost găsit. 

În primă instanță, tribunalul hotărâse condamnarea lui Cioacă la 22 de ani de închisoare. Instanța de apel nu a fost de acord cu încadrarea faptei la omor calificat, arătând că probele din dosar dovedesc fără dubii infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. 

Judecătorii Curții au motivat că pentru infracțiunea de omor trebuie dovedită intenția autorului, or, probele de la dosar au condus la ipoteza că polițistul și-a lovit soția, fără să fi urmărit uciderea acesteia, iar în momentul în care a realizat că femeia nu mai trăiește a făcut tot ce i-a stat în putință să-și ascundă urmele, dar și cadavrul.

În opinia judecătorilor care au pronunțat sentința definitivă, Elodia nu a fost tranșată în baie, așa cum au acuzat procurorii și cum a reținut tribunalul, pentru că Cioacă nu ar fi avut timpul necesar și, în plus, în apartament se afla și copilul său. Probele de la dosar, arată judecătorii, demonstrează că Elodia a fost ucisă în noaptea de 29/30 august 2007, iar apoi Cristian Cioacă i-a ascuns cadavrul, pe care l-a învelit în perdeaua de la duș.

Recomandări

Sile Cămătaru, la un pas de a ieși din pușcărie. Motivul pentru care instanța a respins inițial cererea de liberare: s-ar reîntoarce la „activitatea infracțională”

Problemele din familie

Cristian Cioacă și Elodia Ghinescu erau căsătoriți din anul 2004, însă relația lor s-a deteriorat după nașterea copilului. Atât avocata, cât polițistul erau implicați în relații extraconjugale, însă încercau să păstreze aparenţele unei relaţii normale. Înainte de dispariţie, Elodia a discutat cu prietenii apropiați despre decizia sa de a divorţa.

Cu puțin timp înainte de dispariție, în perioada 18-26 august, ea a fost într-o vacanță în Dubai alături de bărbatul cu care avea o relație, un ofițer SPP. Lui Cristian Cioacă i-a spus că merge cu o clientă care i-a oferit vacanța cadou pentru serviciile prestate ca avocat.

După întoarcerea din Dubai, pe 27 august a descărcat pe calculatorul familiei câteva fotografii din vacanţă, în care apărea și bărbatul care o însoțise. Când a ajuns la serviciu și-a amintit de pozele pe desktop și s-a întors acasă, motivând că a uitat câteva acte. Cioacă, deși văzute fotografiile, nu i-a spus nimic. A plecat să-și petreacă noaptea următoare la femeia cu care avea relația extraconjugală.

Pe 29 august, potrivit listingului convorbirilor telefonice, Elodia l-a apelat de 7 ori pe Cioacă, cerându-i să vină la biroul de avocatură pentru a discuta despre divorţ. După-amiază, când acesta a ajuns la birou, avocata i-a cerut asistentei sale să plece acasă pentru a nu asista la discuţii. Cei doi soți s-au întors acasă seara, unde îi așteptau copilul și bona. Femeia a plecat acasă. Ea este ultima care a văzut-o pe Elodia în viață.

Recomandări

Fotbalistul Vinícius, pictură murală uriașă în centrul Bucureștiului. „Blocul acesta începe să devină faimos”. Lucrarea este realizată de un artist brazilian celebru

Noaptea în care și-a omorât soția

Cristian Cioacă urma să intre de serviciu în tura de noapte. A îmbrăcat uniforma de polițist, a plecat de acasă și apoi și-a sunat un coleg rugându-l să facă schimb de tură. Și-a vizitat amanta pentru jumătate de oră, apoi a plecat mințind-o că este de serviciu. În realitate, Cioacă s-a întors acasă.

„În jurul orei 2.20, inculpatul a ajuns în domiciliul conjugal, iar pe fondul escaladării conflictului cu victima, inculpatul a lovit-o în mod repetat în dormitorul matrimonial, agresiunea producându-se în spaţiul dintre pat şi peretele comun al dormitorului cu baia aferentă acestuia”, au reținut procurorii.

La audieri, vecinii de sub apartament au declarat polițiștilor că în noaptea respectivă au auzit o bufnitură puternică.

Procurorii au acuzat că Cioacă a lovit-o pe Elodia până a ucis-o, apoi i-a dus cadavrul în baie, unde l-a tranșat, l-a înfășurat în perdeaua de la duș și l-a pus în geanta de voiaj pe care Elodia o cumpărase din Dubai.

Probele din dosar au indicat că fostul polițist a transportat cadavrul Elodiei cu autoturismul personal. Locul în care a fost ascuns cadavrul nu a fost găsit nici până în prezent.

De asemenea, nu au mai fost găsite geanta, perdeaua de duș, două prosoape, precum și un cuţit cu lungimea de 25-30 cm.

A adunat toate obiectele care aveau urme de sânge și le-a aruncat într-o râpă din apropiere de Râșnov, a spălat și a văruit pereții acoperind zonele unde sângele nu s-a curățat complet cu un strat de glet și vopsea lavabilă, potrivit procurorilor.

Probele care l-au înfundat pe Cioacă

În urma cercetărilor criminalistice efectuate în apartamentul familiei au fost descoperite mai multe urme de sânge, care în urma expertizei ADN s-a stabilit că au aparținut Elodiei:

• o urmă de dimensiuni mari – peste 50 de centimetri lungime – de sânge scurs la baza peretelui dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă acestuia
• 9 urme de sânge au fost găsite pe uşa de acces în dormitorul matrimonial
• o urmă de sânge pe tocul de lemn al uşii dormitorului
• o urmă de sânge pe maşina de spălat din baia aferentă dormitorului
• 6 urme de sânge pe gresia şi faianţa din baia aferentă dormitorului
• 7 urme de sânge pe partea interioară a uşii dormitorului matrimonial şi pe o sticlă de parfum aflată pe noptieră în dormitor;
• o urmă de sânge sub lada de lemn situată pe holul apartamentului, în apropierea uşii de acces în dormitorul matrimonial;
• Urme de sânge au fost găsite pe cele două plinte din material lemnos existente la baza peretelui dintre dormitorul matrimonial şi baia aferentă acestuia;
• A mai fost identificat, de asemenea, sângele Elodiei pe o grindă de susţinere, ridicată de sub podeaua dormitorului matrimonial;
• Urme de sânge au fost găsite și pe tocul pistolului și în portbagajul mașinii.

Cum s-a apărat Cioacă

Pe tot parcursul celor 7 ani de anchetă și procese, Cioacă a negat că și-a omorât soția. A picat testarea poligraf, iar a doua examinare a refuzat să o mai facă.

Într-o primă fază, fostul polițist a motivat că urmele de sânge din dormitor și din portbagajul mașinii ar fi aparținut fiului său, care s-ar fi accidentat la un deget. Proba ADN l-a contrazis. În plus, numărul mare de urme și localizarea acestora nu susțineau această ipoteză.

La o altă audiere, Cioacă a susținut că sângele de sub podeaua dormitorului ar proveni de la două avorturi pe care victima și le-ar fi provocat. Nici această ipoteză nu a fost susținută de nicio probă. Medicii consultați de anchetatori au indicat că era imposibil ca victima să fi pierdut atât de mult sânge și să nu ajungă la spital pentru îngrijiri. Ulterior, în timpul procesului, Cioacă a abandonat această ipoteză.

„Inculpatul nu a oferit nicio explicaţie rezonabilă cu privire la găsirea urmelor de sânge ale soţiei sale, atât în apartament (pe obiectele din dormitor şi baia de serviciu, în straturile de material din peretele comun al dormitorului cu baia, sub podeaua din dormitor, pe plintele din zona peretelui menţionat), cât şi pe obiectele găsite în râpă la data de 8.10.2007 ori în torpedoul maşinii sale (pe tocul pistolului său, pe sticla de parfum, ambalajul altui parfum din râpă etc.), după cum nu a oferit astfel de explicaţii nici cu privire la alte aspecte importante, desprinse din probele analizate anterior”, se arată în motivarea Curții de Apel Pitești.

A mințit și în privința uniformei găsite în râpă

În octombrie 2007, într-o râpă din apropiere de Râșnov au fost descoperite mai multe obiecte din locuința Elodiei, care proveneau în cea mai mare parte din dormitorul matrimonial, dar și o uniformă de polițist. Pe o parte dintre ele au fost identificate urme de sânge ce aparținea Elodiei.

În fața judecătorilor, Cioacă a susținut că aceste probe ar fi fost „plantate” de anchetatori sau de familia Elodiei. A negat că uniforma i-ar fi aparținut, motivând că în noaptea respectivă nu a purtat cămașă cu mânecă scurtă. A fost contrazis de o înregistrare dintr-o benzinărie care l-a surprins în seara de 29 august purtând uniformă cu mânecă scurtă. În plus, judecătorii au mai subliniat că dacă ar fi observat că îi lipsesc obiecte din apartament, Cioacă nu ar fi avut niciun motiv să nu reclame că cineva i-a intrat în casă și i le-a sustras.

În încercarea de a demonstra că soția lui trăiește, Cioacă a mai indicat și că Elodia ar fi depus un document la un proces ce urma să aibă loc la început de septembrie. În realitate, cererea de amânare depusă la dosar nu purta semnătura avocatei. Asistenta acesteia a declarat anchetatorilor că Cioacă a sunat-o și i-a cerut să obțină o adeverință de la medicul de familie și să depună o cerere de amânare în numele Elodiei. Expertiza grafologică a indicat că semnătura aparținea asistentei.

„Atitudinea generală a inculpatului de-a lungul urmăririi penale a fost caracterizată de susţineri referitoare la faptul că ar exista probe care îi dovedesc în mod clar nevinovăţia, probe pe care inculpatul le deţine ori despre care el are cunoştinţă, chiar de ani de zile, dar pe care nu doreşte să le indice ori pe care le va prezenta doar în faţa instanţei, ceea ce însă, cum s-a arătat, nu s-a întâmplat. Curtea constată că astfel de susţineri, ce ulterior s-au şi dovedit neadevărate, relevă lipsa de seriozitate şi de credibilitate a afirmaţiilor inculpatului în faţa organelor judiciare”, a conchis Curtea de Apel Pitești în motivarea condamnării.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro