3 comentariiIsrael trăiește moartea liderului lui Hezbollah precum au făcut-o americanii atunci când a fost anunțată uciderea lui Osama bin Laden. Uciderea lui Nasrallah a fost sărbătorită, la propriu, pe străzile din Israel.
Itamar Ben-Gvir, ministrul israelian al securității naționale și liderul Frontului Național Evreiesc de extremă dreapta, a distribuit baklava, spunând: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, toți teroriștii vor muri ca Nasrallah. Să îngropăm cât mai mulți sub pământ”.
Impactul morții lui Nasrallah este uriaș în Israel și Orientul Mijlociu
Pentru israelieni, Nasrallah a fost – în cuvintele primului ministru israelian Benjamin Netanyahu – nu orice terorist, ci „teroristul”. Un om responsabil pentru moartea a sute de israelieni, americani și alții în cele trei decenii ale sale ca șef al Hezbollah.
Pentru a evidenția impactul avut asupra israelienilor, trebuie menționat că în cluburi și la nunțile ce au succedat evenimentul s-a pus la boxe cântecul popular „Hai, Oh, Nasrallah”.
Mult mai important însă, susține Politico, este faptul că moartea liderului Hezbollah l-a încurajat pe Netanyahu să gândească în termeni măreți reformarea Orientului Mijlociu. Și care să îi devină tot mai favorabil Israelului.
Netanyahu calcă pe urmele lui George Bush
Liderul israelian a subliniat deja că scopul său final este să submineze conducerea clericală a Teheranului și să-i dea peste cap pe iranienii care finanțează Hamas, Hezbollah și rebelii Houthi din Yemen.
Ambițiile lui Netanyahu nu reprezintă o premieră pentru zona tulburată și măcinată de conflicte deja de prea multe decenii.
Visul lui George W. Bush, pe vremea când era la Casa Albă, a fost spulberat fără niciun efort. În 2002, George W. Bush când s-a angajat, probabil, într-una dintre cele mai ambițioase agende politice ale oricărei administrații – construirea și planul de reformă democratică pentru Orientul Mijlociu.
„Oamenii din Irak își pot scutura captivitatea. Ei se pot alătura într-o zi unui Afganistan democratic și unei Palestine democratice, inspirând reforme în întreaga lume musulmană”, declarase el la ONU în 2002. Totuși, istoria nu s-a scris așa cum a vrut liderul american.
Se poate considera că Orientul Mijlociu este cimitirul ambițiilor ce poartă haina democrației. De la romani, la imperialiștii britanici și americani, regiunea pare că și-a bătut joc de aspirațiile și dorințele lor.
Prima misiunea a lui Netanyahu este să obțină iertarea pporului israelian. Considerat vinovat pentru masacrul Hamas, Netanyahu speră ca prin raidurile în Liban să câștige popularitate.
Rivalul lui Netanyahu trage un semnal de alarmă privind incursiunile militare din Liban
„Numai că această cale este profund periculoasă”, notează jurnalistul de la Politico. Invaziile israeliene în Liban nu s-au încheiat niciodată cu bine. Aceasta este și îngrijorarea fostului prim-ministru israelian Ehud Olmert – un critic neînduplecat al lui Netanyahu. „Nu înțeleg care este mai exact strategia aici”, a spus politicianul pentru Politico.
Olmert aplaudă realizările militare bazate pe informații ale Israelului din ultimele trei săptămâni – de la pagerele explozive coordonate în sânul Hezbollah și walkie-talkie până la țintirea comandanților de top Hezbollah și apoi asasinarea lui Nasrallah. „Nasrallah a fost un terorist și șeful unei organizații teroriste brutale și a meritat această pedeapsă”, a spus el. „Dar acum Bibi (n.red. Benjamin Netanyahu) se lasă dusă de cap.”
Problema pentru Olmert rămân incursiunile militare în Liban. Fostul premier a continuat să întrebe: „Unde duce această incursiune? Care este finalul jocului? Vom rămâne acolo pentru totdeauna pentru a proteja partea de sud a Israelului? Ne gândim între timp să construim așezări în sudul Libanului? Unii oameni încep să vorbească despre țintirea liderilor iranieni. Acest lucru este ridicol, în opinia mea. Ali Khamenei este un despot brutal, dar este un lider legitim al unui membru al Națiunilor Unite. Israelul nu vizează liderii de stat legitimi… Dar oamenii se lasă duși de cap”.
Premierul israelian se gândește să anexe o parte din sudul Libanului
Una dintre viziunile lui Netanyahu ține de refacerea „Israelului biblic”. Este adevărat că Netanyahu nu este singur în marea sa viziune. Canalele Telegram și WhatsApp ale ultranaționaliștilor din Israel, unii dintre aceștia din guvernul de coaliție dispărut al lui Netanyahu, sunt pline de argumente pentru anexarea sudului Libanului.
Ultranaționaliștii au susținut de multă vreme restaurarea unui „Israel biblic”. Și un grup, Uri Tzafon, a cerut o invazie a sudului Libanului și înființarea de așezări evreiești la sud de Litani, susținând că este singurul mod în care nordul Israelului ar fi în siguranță.
Nu că Netanyahu ar fi abonat vreodată la încercarea mesianică de a anexa sudul Libanului. Dar el a susținut de mult timp că adevăratul dușman este Iranul – capul caracatiței. Iar comandanții Forțelor de Apărare Israelului sunt dornici să ajungă la Hezbollah de luni de zile – chiar mai dornici decât să mențină războiul împotriva Hamas în Gaza – și au elaborat planuri operaționale pentru o ofensivă transfrontalieră cu luni în urmă.
Cu toate acestea, sub presiunea unei Case Albe îngrijorate, care se teme de un război regional mult mai larg și care ar implica arme mult mai puternice – poate chiar nucleare – Netanyahu e reținut. În plus, mult mai important, un război cu Iran, care să se termine cu anexarea unei părți din Liban, ar distruge procesul de conciliere al relațiilor dintre Israel și țările din Golf. Cer este, până acum, că atacurile Iranului au deschis această posibilitate.