Postul îl căpătase sub umbrela lui Videanu, în mai puţin de o lună fiind angajat consilier în Ministerul Economiei şi apoi bifând şi concursul pentru Paris, neanunţat public. Unei alte fâşneţe, căreia i-a căzut cu tronc un tânăr uruguayan, mămica Maria Pârcălăbescu, secretar de stat tot în ministerul lui Videanu, i-a mijlocit şi ei numirea pe un post înfiinţat ad-hoc la Montevideo. Fie spus, schemele bugetare erau blocate…

Într-o ţară normală, scandalul s-ar fi lăsat cu demisii şi cu demiteri răsunătoare. Nu şi în România, unde năravuri şi practici tipice unor state nedemocratice, chiar totalitare, determină carierele în sistemul de stat. Unde amante şi amanţi, cuscri şi veri, beizadele şi clienţi politici sunt cocoţaţi – fără concursuri anunţate deschis, public, sau prin concursuri mânărite – în înalte funcţii bugetare, în ţară, dar şi în misiuni diplomatice, pentru care nu şi-au probat solide calităţi profesionale.

În acest timp, sumedenie de oameni cu experienţă, ca şi tineri cu studii strălucite, însă fără părinţi potenţi şi proptele politice, îngroaşă rândurile şomerilor. Sau pleacă peste graniţă, unde are preţ creierul, nu sforăriile. Şi lasă în ţară pleava. Trecem prea uşor peste astfel de potlogării care, treptat, şubrezesc însăşi fiinţa statului.

 
 

Urmărește-ne pe Google News