Avertismentul unui câștigător al Premiului Nobel pentru Pace: „2.000 de focoase nucleare sunt în alertă maximă, gata să fie detonate în 60 de secunde”

Carlos Umaña este un activist împotriva armelor nucleare și este în prezent copreședinte al Asociației Internaționale a Medicilor pentru Prevenirea Războiului Nuclear (Nobel, în 1985) și director al Campaniei Internaționale pentru Abolirea Armelor Nucleare, care a câștigat același premiu în 2017

Activistul costarican declară că „stigmatizarea este un pas esențial” pe drumul spre interzicerea armelor nucleare și că trebuie să fie condusă de o mișcare socială „puternică” care să exercite presiune asupra factorilor de decizie, deoarece numai astfel „poate prevala un climat de condamnare morală”.

„Armele nucleare nu sunt făcute pentru a ataca soldați, ci pentru a ucide civili”

„Armele nucleare nu sunt făcute pentru a ataca soldați, ci pentru a ucide civili”, remarcă el, „iar președintele rus Vladimir Putin a arătat de mai multe ori că nu-i pasă de bunăstarea civililor și i-a atacat, așa cum a fost cazul în Cecenia, Siria și Ucraina”.

Spre deosebire de Primul și al Doilea Război Mondial, care au durat 4 și, respectiv, 6 ani, „detonarea armelor într-un război nuclear la scară largă ar dura doar 72 de minute”. Carlos Umaña avertizează asupra posibilităților unui conflict de acest tip care să surprindă umanitatea și își dedică toate eforturile unui singur scop: dezarmarea totală.

Recomandări

Catastrofa de la Scânteia, după 15 ani. Avocații au luat mai mult de jumătate din despăgubirile date de asigurător: peste 400.000 de euro de la orfani, văduve, părinți în doliu

Pentru ce sunt armele nucleare? Ele nu sunt folosite pe câmpul de luptă pentru că nu sunt arme practice și nici nu sunt făcute pentru a distruge obiective militare specifice, ci scopul lor este de a provoca distrugeri în masă.

Sfârșitul Războiului Rece ar fi fost momentul potrivit pentru a face loc dezarmării nucleare, dar dezarmarea nucleară a devenit un simbol al statutului între puteri.

De atunci, tensiunile au crescut, „unul dintre cele mai critice puncte fiind invazia Rusiei în Ucraina”.

Deteriorarea relațiilor internaționale și potențialul crizei climatice de genera conflicte armate sunt, împreună cu posibilitatea unei detonări accidentale, cei trei factori care ar provoca o catastrofă nucleară.

„Pe măsură ce tehnologia se dezvoltă, crește și riscul de terorism cibernetic și de eroare umană”, a subliniat Umaña.

„Federația Oamenilor de Știință Americani estimează că există 12.000 de focoase nucleare, dintre care 2.000 sunt în alertă maximă, gata să fie detonate în 60 de secunde”, a declarat activistul.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Topul partidelor din România la alegerile parlamentare

„Mai mult timp pentru a turna o ceașcă de cafea decât pentru a răspunde la un posibil atac nuclear”

„Sunt 6 minute pentru a determina dacă ofensiva este reală sau falsă și două pentru a ști câte bombe sunt pe drum. Este nevoie de mai mult timp pentru a turna o ceașcă de cafea decât pentru a răspunde la un posibil atac nuclear”, afirmă Umaña.

Dezvoltarea armelor nucleare a avansat până la un asemenea punct încât nu mai există cale de întoarcere., însă activistul costarican insistă asupra dezarmării ca „singura cale de ieșire pentru a îmbrățișa pacea mult așteptată”. Pariul este săstigmatizeze acea aură de garanție de protecție pe care încă o dețin.

Așa-numitele puteri nucleare trebuie să devină „paria nuclear”.

Deși clarifică faptul că este important să se diferențieze armele nucleare de cercetarea în domeniul energiei nucleare, el subliniază că „nu ar trebui să vedem centralele nucleare ca pe o soluție ecologică sau verde, deoarece există o posibilitate enormă ca un dezastru precum cel care a avut loc la Cernobîl sau cel din cauza eșecurilor de aprovizionare, cum a fost cazul la Fukushima, să se producă din cauza unei erori umane”.

„Nimic nu schimba cât armele nucleare sunt moneda puterii””

Recomandări

Vreau mai multe predicții: de la cum va fi lumea condusă de Trump la cum va arăta România condusă de Ciolacu, Simion, Ciucă, Lasconi sau Geoană!

Nu numai că daunele aduse mediului ar dura secole, dar „sunt foarte costisitoare de întreținut și există riscul de contaminare a apei. Când vom realiza dezarmarea, am putea trece la alte tipuri de energii”, a spus Umaña despre propunerea sa.

În perioada în care copreședintele AIMPGN a fost implicat în lupta împotriva armelor nucleare, nu a avut ocazia să fie față în față cu liderii care au viitorul acestui tip de arme în mâinile lor.

Și dacă m-aș întâni cu ei, nimic nu s-ar schimba atâta timp cât armele nucleare sunt moneda puterii.

„Proprietarii armelor nucleare nu vor dori să renunțe la valoarea lor. Ceea ce trebuie să facem este o schimbare de discurs, de aceea am câștigat Premiul Nobel pentru Pace, pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la consecințele umanitare”, a insistat medicul.

„Adevărata securitate este pacea”

Dar care ar fi noua monedă pe care puterile ar putea să o folosească ca garanție a securității după dezarmare?

„Adevărata securitate este pace. Adevărata securitate este în diplomație și cooperare internațională”, a conchis Umaña.

Carlos Umaña va participa la Hay Festival Arequipa 2024, al doilea cel mai important eveniment cultural din Peru.

Care sunt capabilitățile nucleare ale Rusiei și ale NATO

Buletinul Oamenilor de Ştiinţă din Domeniul Atomic estima că la începutul lui 2022 arsenalul nuclear al Rusiei număra aproximativ 6.257 de focoase nucleare, care erau desemnate unor bombardiere strategice cu rază lungă și unor forțe nucleare cu rază mai scurtă.

Dintre acestea, 812 sunt desfășurate unor rachete balistice lansate de la sol, aproximativ 576 se află pe submarine nucleare și alte 200 – la baze aeriene ale unor bombardiere grele.

Forțele Aeriene Ruse operează două tipuri de bombardiere grele capabile să lanseze rachete armate cu focoase nucleare: Tu-160 „Blackjack” și Tu-95MS „Bear-H”.  Bombardierul rusesc Tupolev Tu-160 zboară deasupra Moscovei la parada militară din 24 iunie 2020.

La apogeul lor, Rusia deținea 45.000 de focoase nucleare, iar SUA – 31.255

SUA – 3.750 de focoase active

Tehnologia militară avansată proiectată și construită în țară îi permite să propulseze focoase strategice la 1.988 mph. Aceste viteze hipersonice înseamnă că ar SUA ar putea execută o lovitură nucleară în Rusia în doar 30 de minute.

Oficialii au plasat, de asemenea, bombe nucleare tactice în bazele avansate ale NATO din toată Europa. Țara ar putea lovi Rusia folosind până la 100 de „bombe gravitaționale” nucleare B-61 mult mai repede din baze din Germania, Turcia, Belgia sau Țările de Jos.

Germania nu este o națiune cu capacitate nucleară, în ciuda faptului că are facilități pentru a produce focoase, dar este inclusă în acordurile NATO de partajare a armelor.

Deși nu este puterea mondială care a fost cândva, Regatul Unit rămâne una dintre puținele țări capabile de acțiune nucleară. Sunt la dispoziție aproximativ 225 de focoase, desfășurate prin sistemul Trident. Elementul de descurajare montat pe submarin călătorește peste tot, oferindu-i un avantaj tactic unic.

Ucraina avea 5.000 de arme nucleare

După ce Uniunea Sovietică s-a destrămat, în 1991, Ucraina a predat armele atomice în schimbul garanțiilor de securitate primite din partea Rusiei și a Statelor Unite.

La sfârșitul războiului rece, a treia putere nucleară de pe pământ, după Rusia și SUA, nu era Marea Britanie, nici Franța sau China, era Ucraina. Peste 5.000 de arme nucleare erau staționate în Ucraina. Bazele militare ale Kievului dețineau rachete cu rază lungă de acțiune care transportau până la 10 focoase termonucleare, fiecare cu mult mai puternică decât bomba care a distrus Hiroshima. Doar Rusia și Statele Unite aveau mai multe arme.

Însă, în 1994, Kievul se alătura Tratatului de Neproliferare Nucleară de la Moscova, ca stat non-nuclear, fiind de acord să transfere toate focoasele sale nucleare Rusiei și să dezmembreze, cu asistență tehnică din partea SUA, toate ICBM-urile, silozurile, bombardierele și rachetele nucleare de croazieră de pe teritoriul său.

La sfârșitul anului 1994, angajamentele au fost concretizate, iar Acordul, cunoscut sub numele de Memorandumului de la Budapesta, semnat de Rusia, Ucraina, Marea Britanie și Statele Unite, promitea că niciuna dintre națiuni nu va folosi forța împotriva Ucrainei și toate îi vor respecta suveranitatea și granițele existente. 

Urmărește-ne pe Google News