Potrivit lui Derrick Risner, autorul principal al studiului, emisiile de dioxid de carbon pentru producerea fiecărui kilogram de carne produsă sunt între 4 și 25 de ori mai mari decât la producerea în mod tradițional a cărnii.
Conform New Scientist, care a relatat la rândul său despre descoperire, acest lucru are loc din cauză că această carne artificială este produsă din celule stem animale crescute într-o supă bogată în nutrienți.
Numai că această supă de nutrienți trebuie să conțină zaharuri, componente de creștere, sare, aminoacizi și vitamine, iar fiecare dintre acestea sunt produse cu anumite costuri energetice.
Carnea produsă în laborator a fost propusă ca un mijloc mai bun de tratare a animalelor și o alternativă mai verde la carnea tradițională, deoarece folosește mai puțin pământ, mai puțină apă și mai puține antibiotice decât fermele de animale și elimină necesitatea abatorizării animalelor.
Filtrare farmaceutică
Cercetătorii au calculat energia necesară fiecărei metode. Conform acestora, multe componente sunt energo-intensive.
De exemplu, energia este necesară pentru creșterea culturilor de zahăr și pentru funcționarea laboratoarelor în care se extrag factorii de creștere necesari cărnii artificiale. Fiecare componentă trebuie să fie purificată atent, utilizând metode sofisticate precum ultrafiltrarea sau cromatografia înainte de a fi puse în „supa” de nutrienți pentru creștere.
Acesta este un „nivel farmaceutic” de purificare, pentru că trebuie eliminați toți factorii contaminanți, precum bacteriile și toxinele lor, conform lui Risner.
„În caz contrar, celulele animale nu vor crește, deoarece bacteriile se vor multplica mult mai rapid”, conform acestuia.
Dacă s-ar putea
Pe de altă parte, Pelle Sinke, de la compania de consultanță CE Delt din Olanda, a publicat în ianuarie un alt studiu, care arăta că amprenta de carbon pentru carnea artificială ar fi mai mică decât pentru cea de vită.
Numai că analiza lor, finanțată parțial de grupul de lobby Good Food Institute din Washington, SUA, a avut ca premisă un scenariu în care componentele filtrate la nivel farmaceutic vor fi înlocuite în viitor de unele „de nivel alimentar”, mai puțin pure.
„Am presupus că va fi posibil să facem această tranziție de la nivelul farma la nivelul alimentar în viitor”, a spus Sinke.
Riscul de contaminare
Risner spune că este în dubiu dacă va fi posibilă această trecere deoarece chiar și numai urmele de contaminare pot distruge culturile de celule. Cu toate acestea, el spune că ar putea fi posibil ca în viitor să fie dezvoltate celule animale mai rezistente la contaminanți.
De asemenea, folosirea energiei regenerabile pentru fabricile de carne și lanțurile lor de furnizare ar putea duce, de asemenea, la reducerea amprentei de carbon, conform lui Sinke.
Totuși, Risner argumentează că acestea sunt lucruri urgente ce trebuie rezolvate înainte ca laboratoarele de producere a cărnii să fie scalate la producția industrială.
„Două miliarde de dolari au fost deja investite în această tehnologie, dar noi nu știm cu adevărat dacă este mai bună pentru mediu”, conchide acesta.
Disponibilă în două țări
În acest moment, carnea produsă în laborator este permisă pentru distribuție în doar două țări din lume, Singapore și SUA, ultima sub supervizarea Food and Drug Administration, instituția ce verifică alimentele și medicamentele.
Carnea produsă în laborator este sigură pentru consum, a anunțat FDA la finalul anului trecut.