Casa de sub Pasajul Lujerului

Odata cu instalarea frigului, oamenii fara locuinta au luat cu asalt scarile de bloc, subsolurile, pasajele, toaletele ecologice, lifturile si mijloacele de transport in comun in cautarea unui adapost mai caldut si mai uscat.

In Pasajul Lujerului, pe o linie de tren dezafectata, paralela cu cea a metroului usor, dardaie de frig, in jurul unui foc anemic, cateva persoane. Sticle de plastic, pachete goale de tigari, toale ferfenita, un pantof cu toc, mizerie crunta si un zgomot infernal. Cand trece tramvaiul 41 zidurile ude gem si par sa se sfarame.

”Suntem boschetari, da’ cinstiti, nu furam, muncim, stie si politia de noi”, zice Cosmin. Barbatul are 28 de ani si ochii rosii de la curent. Obrajii ii sunt negri, doar dintii par neverosimil de albi cand zambeste. “Trage rau in pasaju’ asta! Te ia frigu’ pe la sale, te scoli teapan! Am facut rost de o saltea buna. Cand o sa ninga, aici in maruntaiele pamantului e apa, se inunda totu’, esti ud mereu”.

Tanarul invarte de zor cu o lingura stramba intr-o tigaita soioasa. Azi au carne la masa. E sarbatoare. Aerul miroase a prajeala si, daca inchizi o clipa ochii, te crezi intr-o bucatarie adevarata, nu sub pamant. Terasamentul sinei ferate tine loc de masa. Alaturi, pe un dulapior schiop, stau doua conserve cu mazare, o sticluta cu sare si o furculita. Din negura tunelului apare si nevasta-sa, Aurelia, carand la spinare un sac cu sticle din plastic. Tanara rade tot timpul, sfidand parca soarta. Ce-si doreste? Sanatate si o casa adevarata. Are o fetita de 1 an  internata la casa de copiii si ar vrea s-o ia inapoi. ”Mama m-a dat afara din casa cand am ramas gravida. De atunci dorm pe strazi. De Craciun, e ziua mea, implinesc 21 de ani. Mosu’ n-a venit niciodata la mine, da’ daca trece p-aci, as ingenunchea in fata lui”.

Urmărește-ne pe Google News