ComenteazăCuprins:
Ministerul Dezvoltării a aprobat încă 13 proiecte depuse de Primăria Capitalei pentru consolidarea unor imobile situate în centrul Bucureștiului și aflate în pericol de prăbușire la un cutremur puternic.
„Printre acestea se află și clădirea din Piața Romană nr. 1 care a fost casa diplomatului, scriitorului și criticului de artă Nicolae Petrașcu (1859 – 1944), fiind construită în 1907 după planurile renumitului arhitect Ion Mincu”, a transmis primarul Capitalei, Nicușor Dan, pe 26 septembrie.
Lista cu cele 13 case și blocuri care vor fi consolidate prin fonduri naționale nerambursabile:
- str. Sapienței nr. 2A
- str. Dimitrie Bolintineanu nr. 5 sector 3
- str. Tunari nr. 6
- str. Popa Tatu nr. 78
- Calea Griviței nr. 39
- str. Domnița Anastasia nr. 15
- str. Sfânta Vineri nr. 5
- Bld. Hristo Botev nr. 26
- Piața Romană nr. 1
- str. Mihai Eminescu nr. 127
- str. Blănari nr. 13
- Bd. Lascăr Catargiu nr. 11 A
- str. Baltagului nr. 15
Casa Nicolae Petraşcu este lăsată să se degradeze de aproape 20 de ani.
Istoricul Casei Petrașcu din Piața Romană, o bijuterie a arhitecturii românești
Casa Nicolae Petraşcu, clasată în lista monumentelor istorice, a fost proiectată de Ion Mincu pentru prietenul său Nicolae Petraşcu, fratele mai mare al pictorului Gheorghe Petraşcu, fiind construită în stil neoromânesc, păstrând elementele esențiale ale stilului bizantin.
În 1906, Nicolae Petraşcu a cumpărat de la Primăria Capitalei o parcelă de teren dorind să facă un salon literar şi artistic pentru Societatea română de literatură şi artă pe care o conducea. Clădirea propriu-zisă a fost construită un an mai târziu, în 1907.
Stilul arhitectural al lui Ion Mincu se regăseşte în ferestrele de la etaj, care conferă clădirii un aspect de castel medieval.
În cartea „Itinerar inedit prin case vechi din Bucureşti”, apărută în 1986 la Editura Sport Turism, sunt oferite mai multe detalii.
„Pentru cine cunoaşte stilul lui Ion Mincu, probabil că detaliile sunt inconfundabile. În cazul acesta mă refer la felul în care sunt amplasate şi decorate ferestrele, la decoraţiunile aplicate între ferestre sau aerul masiv pe care îl are clădirea, senzaţie creată şi de uşa de la intrarea în clădire sau bovindoul care împarte clădirea în două planuri”, scrie în cartea menționată.
Imagini de arhivă: cum arată Casa Petrașcu la interior
Chiar Nicolae Petrașcu a descris într-o carte apărută în anul 1928 cum arhitectul Ion Mincu s-a oferit să proiecteze și să construiască o casă pe un teren cu formă neregulată, situat la intersecția dintre Piața Lascăr Catargiu și strada D.I. Mendeleev. Proiectul, centrat pe un salon destinat lecturilor literare și muzicii, a fost realizat cu dificultăți, dar rezultatul final a depășit așteptările.
Salonul era dreptunghiular, cu o estradă rotundă pentru orchestră și lectură, iar plafonul era decorat cu grinzi de mahon și o reproducere a picturii „Vârful cu Dor”.
„Camerele erau toate regulate ca unghiuri, holul pe două planuri, c-o scară între ele, iar salonul, prin înfățișarea lui originală, mai presus de toate așteptările, dreptunghiular, c-o afundătură rotundă, ridicată în estradă, pe o latură, menită orchestrei și tribunei de lectură. Plafonul, în groase grinzi aparente de mahon, având în mijlocul lui un loc rezervat picturii și unde s-a pus o reproducere după Vârful cu Dor al lui Mirea, făcută de pictorul Mihăilescu, răspunzând minunat ca subiect, prin nimfele care zbor în albastrul cerului, la scopul ideal al salonului. La urmă, Mincu îmi arătă cele două fațade ale casei, atât de frumoase în simplitatea lor”, a scris fostul proprietar.
„Pentru cine privește bine lucrarea aceasta mică, vede în ea o arhitectură aleasă prin proporțiile și armonia ei. Ușa aceea de fier, nu prea mare pusă în zidul plin, balconul care o adăpostește, ferestrele rare și potrivite, acoperământul frumos înclinat, distanțele dintre ferestre și bovindovul delicat, sprijinit pe contrafortul de dedesubt, atât de grațios, ca și mica colonetă care susține la spate marginea calcanului de lângă streașină, sunt elemente atât de fericit împreunate, că ele fac din casa aceasta de o discreție mănăstirească, o perlă arhitectonică a Capitalei. În mijlocul celorlalte clădiri ce o înconjoară și care nu spun nimic, ea vorbește o limbă cu un înțeles profund și tainic”, a mai notat Nicolae Petrașcu, care a murit în 1944, la vârsta de 84 de ani.