Pe final de an, instabilitățile de pe scenă politică românească se fac simțite, din nou, în imobiliare. (Și) de dată această, punctul de contact între cele două domenii se dovedește a fi programul Prima Casă: aflat deja într-un proces de „metamorfozare” către o formulă mai marcat socială, longevivul program se trezește, din nou, pus în cumpănă.
Ministrul Finanțelor, Florin Cîțu, a declarat public, recent, că Prima Casă se numără printre o serie de programe aflate momentan în curs de analiză, pentru a vedea dacă aduc sau nu „plus-valoare”.
„Programele rămân. Doar facem o analiză. După ce facem o analiză, vom vedea care mai rămâne în picioare și care nu”, a precizat Florin Cîțu.
Potrivit acestuia, proiectul PSD „O familie, o casă” nu ar fi „interesant” pentru noul Guvern, de factură liberală. „În trei ani de zile, am văzut toate proiuectele PSD și nu cred că a existat un proiect PSD care să-mi fi stârnit interesul așa de mult încât să-l folosesc. Nici acest proiect nu va fi interesant pentru noi”, a punctat Cîțu.
În septembrie, Senatul adoptase, în calitate de prim for legislativ sesizat, proiectul de lege pentru modificarea OUG 60/2009, prin care programului Prima Casă capătă un rol social mai accentuat, căpătând și o nouă denumire: „O familie, o casă”.
Principalele modificări aduse de „O casă, o familie”:
Introducerea pragului de venit pentru beneficiarii Programului: 4.500 lei pentru persoanele sau familiile fără copii și, respectiv, 7.000 de lei pentru familiile cu unul sau mai mulţi copii;
Mandatarea, pe lângă Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, şi a Fondului Român de Contragarantare, în vederea emiterii de garanţii în numele şi în contul statului, în favoarea băncilor care acordă credite persoanelor fizice pentru achiziţia unei locuinţe în cadrul Programului;
Preţul de achiziţie a locuinţei va fi de maximum 70.000 de euro (echivalent lei) la cursul BNR valabil la dată încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar valoarea finanţării garantate este de maximum 66.500 EUR echivalent lei;
Menţinerea avansului minim de 5% din preţul de achiziţie al locuinţei;
Acordarea următoarelor subvenţii de dobândă: reducerea ratei dobânzii creditului garantat cu 0,5 puncte procentuale (pentru familiile cu un singur copil) și, respectiv, cu 1 punct procentual (pentru familiile cu doi sau mai mulţi copii).
Impredictibilitatea politică pune bețe în roate imobiliarelor
Noua răsturnare de situație în privința acestui program vine în contextul în care jucătorii din rezidențialul autohton semnalau deja impactul negativ al impredictibilității din plan politic.
Răzvan Ionescu, director de marketing al Impact Developer & Contractor, arăta că, în opinia sa, predictibilitatea este foarte importantă pentru piață când vine vorba despre un asemenea program guvernamental. Asta pentru că, din momentul în care se structurează un program până că piața să răspundă la el durează aproximativ 3 ani – pentru că dezvoltarea unor produse care să răspundă concret unui anumit set de cerințe necesită timp.
Ce spun dezvoltatorii imobiliari
Dezvoltatorii imobiliari consideră că modificările aduse programului eludează chiar măsura care ar fi avut cel mai mare impact (pozitiv) în piață.
Între viziunea statului și cea a jucătorilor din piața imobiliară există discrepanțe. Bogdan Ivan, Secretar General al Asociației Dezvoltatorilor Imobiliari din România Urbanis (ADIRU), a declarat că asociația pe care o reprezintă își dorește modificarea programului Prima Casă. Ideea jucătorilor din piață este ca plafonul de creditare acceptat în cadrul programului să fie ridicat la suma de 450.000 de lei, respectiv aproximativ 95.000 de euro – același plafon prevăzut în cazul achiziției de locuințe cu TVA de 5%.
Potrivit lui, această solicitare a și fost făcută, venind pe fondul faptului că plafonul maxim prevăzut pentru Prima Casă a rămas, practic, la același nivel de la lansarea programului, în 2009. Asta face ca, în momentul de față, să fie destul de greu că o familie să-și poată cumpăra o locuință cu mai mult de două camere, cel puțin în marile orașe – asemenea opțiuni existând, poate, doar pe la periferie.
„Din punctul nostru de vedere, nu prea vedem cum poate fi potrivit pentru o familie un apartament cu două camere”, spune acesta. El precizează că există foarte multe familii care își doresc să cumpere locuințe mai spațioase – și, implicit, mai scumpe –, dar care întâmpină obstacole când vine vorba de finanțare.
În opinia să, ridicarea plafonului de garantare de la 60.000-65.000 de euro la 450.000 de lei ar fi fost un real avantaj, atât pentru potențialii cumpărători, cât și pentru stat, stimulând dezvoltările și, implicit, veniturile, pe un segment de piață mai larg.
Două camere, în continuare alegerea majorității
Totuși plafonul agreat pentru proiectul de lege este mult mai mic, anume 70.000 de euro – ceea ce echivalează cu o diferență infimă față de condițiile Primei Case. Astfel, consideră Ivan, chiar dacă numele noului program va fi “O familie, o casă”, acesta nu-și va atinge, de fapt, scopul, întrucât plafonul redus de garantare va pune aceleași dificultăți ca și înainte.
Cumpărătorii din orașele mari își vor putea permite, în esență, tot apartamente cu două camere (sau, în cazuri fericite, cu trei camere) – posibilitatea achiziției unei case la curte fiind, practic, exclusă.
Întrebat dacă mai este necesar un program de tip Prima Casă în actualul context de piață, Bogdan Ivan răspunde, fără ezitări, că da. „În toate statele europene există programe care să ajute tinerii (la achiziția unei locuințe, n.red.). Lăsând la o parte orașele mari, precum Bucureștiul sau Clujul, la nivelul întregii țări e foarte necesar programul”, subliniază acesta.
În opinia sa, o asemenea inițiativă poate avea un impact social pozitiv: „Nu toată lumea are avans de 15%. Să plătești chirie și să strângi și 8.000-10.000 de euro e greu”.