2 comentariiPuţine localităţi din România au pe teritoriul lor clădiri a căror fundaţie a fost pusă în secolul al XIII-lea. Şi mai puţine reuşesc să valorifice astfel de monumente istorice, deşi există o lege privind protejarea lor, Legea nr. 422 din 2001.
Din Ocna Mureş, oraş cu aproximativ 13.000 de locuitori, s-au aprovizionat cu sare romanii, în secolele II-III. Pe măsură ce regiunea s-a populat şi a înflorit, în secolul al XIII-lea, aici a apărut un castel medieval din piatră, care a rezistat până în secolul al XIX-lea. La cererea proprietarilor, o familie de nobili maghiari, între 1850 și 1859, clădirea veche a fost transformată în stil neogotic, după planurile arhitectului Anton Kagerbauer.
Ce a mai rămas în prezent din castel şi din biserica în stil romanic de lângă el se mai poate vedea pe Strada Lungă, nr. 41, din cartierul Uioara de Sus. După naţionalizarea din vremea comunistă, clădirea a servit, o vreme, ca fabrică pentru decoraţiuni de Crăciun şi ca depozit de vin pentru MAT (Monopolul Alcoolului şi Tutunului). Treptat, castelul s-a degradat, iar în cei 30 de ani în care n-a mai folosit la nimic, nici ca pivniţă, a ajuns în pericol de prăbuşire.
Restituit după peste 15 ani de proces
Judecând după poarta legată cu sârmă şi ochii orbi ai ferestrelor, fiecare a luat ce a dorit: cărămizi, lemn, mobilier, fier, tablă, piatră de pavaj. Foştii proprietari au revendicat castelul în instanţă, dar, până la finalizarea procesului, au decedat. Moştenitorii lor au dus la capăt lupta în tribunale şi au obţinut câştig de cauză, după peste 15 ani de termene.
„Proprietarii actuali (de drept) ai imobilelor cunoscute sub denumirea generică Ansamblul Teleki, în favoarea cărora s-a dispus restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001, urmare a pronunţării unor hotărâri judecătorești definitive, sunt numiții Kremer Zoltan Szabolcs şi Kremer Aron Zsolt (aceştia din urmă fiind, la rândul lor, moştenitori ai numitului Kremer Ferenc-Csaba, decedat în timpul procesului – dosarul nr. 81/107/2005*), respectiv numiții Teleki Alexander Manuel şi Teleki Maintje Monique (aceştia din urmă fiind, la rândul lor, moştenitori ai numiților Charles Teleki şi Samuel Teleki – decedați în timpul procesului – dosarul nr. 81/107/2005*), ei având un drept de proprietate comună în devălmăşie asupra imobilelor respective. Cu privire la situația juridică a terenului aferent acestor construcții, el este proprietatea UAT Oraşul Ocna Mureş”, se arată într-un răspuns pentru Libertatea al Primăriei Ocna Mureş.
Punerea în posesie s-a realizat efectiv în iulie 2021, la doi ani după ce primarul din Ocna Mureș, Silviu Vințeler, a semnat decizia de retrocedare.
Tractoriştii din grădina castelului
Castelul avea o curte, o grădină care nu mai există. După naţionalizare, tot pământul din jurul castelului a fost împărţit în parcele şi dat în folosinţă angajaţilor de la SMA- Staţiunea pentru Mecanizarea Agriculturii din Ocna Mureş. „Suntem foşti tractorişti aici. Sau care au lucrat în mina de sare ori la gaze. Ne-au dat locuri să ne facem grădini. Unii şi-au făcut case”, explică Miklos, care pe locul ce i-a fost repartizat de SMA şi-a amenajat un fel de garaj, cu pivniţă, bucătărie, afumătoare de carne, boltă de viţă şi pisici.
„Sunt ungur, dar vorbesc mai bine româneşte ca românii”, râde bărbatul. Arată că locuieşte la doi paşi de castel, într-un bloc cu un singur etaj, cum sunt în multe dintre fostele colonii muncitoreşti. Acum, Miklos nu mai umblă cu tractorul, are un tuk tuk electric de care e foarte mândru.
Grădinile oamenilor sunt aproape lipite de castel, la care nu poţi ajunge decât cerând voie de la unul şi de la altul. Primăria, mărturiseşte Miklos, i-a rugat pe vecinii monumentului să fie atenţi, să nu se apropie vandali de castel.
Suvenirul cu vişinată
Dintr-un frigider ţinut pe post de dulap, Miklos scoate un păhărel cât un degetar, pictat manual. L-a găsit pe lângă castel, rătăcit probabil după vreo expediţie de pradă. „Vedeţi cât e de frumos? Beau numai eu din el, din când în când, un pic de vişinată”, spune pensionarul. Precizează că acum bea foarte rar, din motive de hipertensiune.
Miklos adaugă că sigur au fost multe lucruri frumoase, precum păhărelul, prin castel, dar au dispărut, încă dinainte de 1989. Faptul că în Ocna Mureş se vorbeşte despre o fantomă care bântuie imobilul nu i-a speriat pe hoţi. E o fantomă atât de veche, încât nu i se mai cunosc nici numele, nici motivul pentru care nu-şi găseşte liniştea.
Pe seama fantomei, localnicii pun moartea unor soldaţi ruşi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Soldaţii au coborât în pivniţa castelului să bea vin şi au fost găsiţi, a doua zi, morţi.
„Nu, domnule, nu sunt fantome aici, doar sărăcie. De când s-au închis toate, fabrici, ferme, oamenii or plecat şi am rămas numai noi, pensionarii, pe strada noastră. Şi-aşa-i în tot oraşul”, spune Miklos. Îşi aminteşte cum cărau maşinile MAT-ului vinul în pivniţa castelului, unde erau butoaie în care încăpea un om în picioare. Acum pivniţa e pustie şi parțial surpată.
Primăria Ocna Mureș se implică doar dacă primește castelul înapoi
Oraşul Ocna Mureş încearcă să se reinventeze ca staţiune balneară. Strategia locală de dezvoltare a turismului include, deocamdată, doar partea de băi sărate. Nu şi ce ar putea vizita turistul între două şedinţe la piscină: podgorii, castele, muzee.
Castelul Teleki şi ansamblul castelului Teleki se găsesc pe lista monumentelor istorice întocmită de Ministerul Culturii, la poziţiile 616 şi 615. Sunt clasificate drept monumente din grupa B – reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
„Cu privire la posibilitatea existenței unor perspective de restaurare a imobilelor în cauză – Ansamblul Teleki -, acest demers va putea fi inițiat doar de către proprietarii în drept ai acestora şi doar după predarea lor către orașul Ocna Mureș sau către subscrisul orașul Ocna Mureş însuşi, în eventualitatea în care, după momentul predării, dreptul de proprietate cu privire la imobilele în cauză va fi transmis acestuia din urmă sub o anumită formă şi dacă se va considera oportun, prin prisma revitalizării/regenerării urbane a arealului în cauză”, precizează răspunsul de la Primăria Ocna Mureş.
Pe scurt, autorităţile locale spun că se implică doar dacă proprietarii castelului vor ceda imobilele către Primăria Ocna Mureş.
Institutul Național al Patrimoniului: proprietarii pot primi finanțare
Poziția autorității locale este contrazisă de Institutul Național al Patrimoniului, organism din subordinea Ministerului Culturii care gestionează lucrările de consolidare-restaurare și punere în valoare a monumentelor istorice. Instituția face trimitere la mai multe articole din Legea pentru protejarea monumentelor istorice.
„Pentru protejarea monumentelor aflate în proprietate privată, Ministerul Culturiii poate acorda consultanță gratuită, iar autoritățile locale pot acorda sprijin financiar atât pentru studiile și documentațiile tehnice, cât și pentru lucrările de intervenție”, se arată într-un răspuns al Institutului pentru Libertatea.
Mai mult decât atât, art. 38 prevede posibilitatea ca autoritățile locale să acopere în totalitate sau parțial costul lucrărilor de intervenție pentru monumentele care fac parte din categoria B.
Institutul Național al Patrimoniului:
Pentru a beneficia de finanțare prin Programul Național de Restaurare, proprietarii trebuie să facă o solicitare, care urmează să fie evaluată.
Obligațiile proprietarilor
Până acolo, proprietarii Ansamblului Teleki au, conform legii menționate mai sus, o serie de obligații: „să asigure paza, integritatea și protecția monumentelor istorice, să ia măsuri pentru prevenirea și stingerea incendiilor, să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, reparații curente și de întreținere a acestora în condițiile legii”.
Libertatea nu a reușit să-i contacteze pe actualii proprietari ai castelului din Ocna Mureș.
Ministerul Culturii poate merge până la expropriere
Ministerul Culturii are la dispoziţie mai multe pârghii pentru a proteja monumentele istorice. Fie poate cumpăra monumentul de la proprietarii privaţi, fie poate iniţia exproprierea pentru cauză de utilitate publică:
„Iniţiază, atunci când este necesar, sau solicită consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice, în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare” (Articolul 26, alineatul 12).
Fantoma comunismului
Pe zidurile castelului Teleki din Uioara de Sus nu se vede nici măcar abţibildul albastru, cu iniţialele M.I. (Monument Istoric), pe care-l poartă numeroase case din Viscri, de exemplu. Abţibildul ăla e magnet pentru turişti, piedică în calea uitării şi, mai ales, în calea termopanelor. Nu că termopanele ar reprezenta un pericol pentru bătrâna clădire.
Pericolul e ca, în curând, din castel să nu mai rămână piatră pe piatră, iar tractoarele cu plug să încheie zgomotos parcelarea demarată în anii ‘50. Ceea ce n-a reuşit comunismul cât era în viaţă, pe cai mari, colectivişti, ar putea finaliza în curând fantoma lui.