Comentează„Maica-sa sta cu tigara in gura, iar ea cerseste”
Simona cerseste undeva pe langa Unirea, intr-o intersectie foarte circulata. Pentru ca a crescut (are 12 ani), apeleaza la mila soferilor carand in brate o mogaldeata mai tot timpul adormita. Copila este pipernicita de nemancata si de oboseala. in timp ce decojeste o bucata de salam pentru a hrani gura flamanda a odraslei din brate, imi descrie rapid zona unde locuieste. Un camin de nefamilisti din marginea Bucurestiului, unde sunt adunate toate scursurile societatii. Ai ei nu muncesc pentru ca nu au acte. Tine toata familia: pe cei trei frati mai mici, pe maica-sa de 25 de ani si pe taica-su, de 27. „Ies in fiecare dimineata la cersit si stau pana fac o suta sau doua”. in boscheti, isi exerseaza calitati de mamica. Mai incolo, o batrana doarme direct pe iarba. „Mamaie, m-am intors”. „Nu-mi place ce face, spune femeia. Maica-sa nu vrea sa munceasca. I-am spus sa vina la tara, ca-i dau un petic de pamant sa-si faca o casuta cu doua camere si antreu, ca nu le trebuie mai mult si sa puna in gradina de-ale gurii. Dar e mai bine sa stai cu tigara in gura la oras. si fiu-meu bea de stinge…” Peste doi ani, Simona va avea exact varsta la care s-a maritat mama ei. si, probabil, o asteapta acelasi viitor: familie numeroasa si… ce-o da Dumnezeu.
Roxana (14 ani) traieste in zona Garii de Nord intr-un grup de aproximativ 20 de „aurolaci”. Este din Rosiori, dar a venit in Capitala din cauza tatalui vitreg. Din cauza aurolacului are grave probleme de memorie. Crede ca nu are mai mult de 4 ani de cand sta in gara. Are patru clase. Pe o foaie de hartie isi scrie numele, apoi se chinuie sa inchege un „te iubesc”, dar nu-i iese.
Deseneaza in schimb o inima sagetata din care se scurg patru picaturi de asemenea in forma de inima, iar ceva mai jos un chip de fetita cu codite. „sobolanii au ochii rosii in timpul noptii”. O spune parca pentru sine. Apoi imi povesteste de convietuirea grupului ei cu zeci de rozatoare si de gandaci cat pumnul. „Ne musca de picioare si sunt foarte periculosi”. Poate din acest motiv acum nu mai locuieste in canal, ci pe scara unui bloc. Din cand in cand, mai merge acasa, unde are tot ce-i trebuie, „si televizor si radio”, dar nu rezista mult si o apuca iar dorul de duca. Pentru ea, viata adevarata e in gara. Cerseste cat sa subziste, cate 50.000-100.000 pe zi. „Pai, ce sa fac cu mai multi bani?” O data s-a taiat cu o lama pe mana dreapta. „Uite, imi arata, ridicandu-si maneca puloverului care candva fusese verde. O luasem razna de la bronz… Ca nu mai esti sanatos la cap… stii ca de la drogul asta poti sa mori?” si-mi spune povestea halucinanta a disparitiei unuia din grup, care se droga pe sinele unui tren intr-un moment nepotrivit. Tovarasii Roxanei spun ca aceasta obisnuieste sa se prostitueze. Pentru 50.000 si mancare, se duce cu cate un „client” si preasteaza, de obicei, un …”oral”. Cel mai des este racolata de un „martalog” de 50 de ani. Probabil un pedofil.
Cei 2.000 de copii care strang bani pentru familiile lor considera ca asa e normal. Parintii, de asemenea. Saracia te poate absolvi, zic ei, de vina de a-ti arunca odorul in hatisul strazii. Atat in cazul celor care stau permanent pe strada, cat si al celor cu familie, sansa nu prea pare sa le fie prielnica. Ce-i asteapta? O viata construita la nimereala, din resturile aruncate de unii si din mila altora. O viata de eterni cersetori.