Cât costă pepenii de Dăbuleni în piețele din București. „O să mă pomenești cu ăsta!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tarabele din piețele Bucureștiului s-au umplut de pepeni aduși direct din Dăbuleni, iar cumpărătorii îi aleg după sunet, codiță sau, pur și simplu, după recomandarea producătorilor. Cu promisiunea unui gust autentic de vară, pepenii oltenești rămân printre cele mai căutate fructe ale sezonului.
Cuprins:
- Cât costă pepenele de la Dăbuleni în piețele din București
- „Merge și cu Revolut, merge cu transfer, plata cum vrea omul”
- „Noi am crescut cu pepenele. Am mers în câmp de când eram copii”
- „Lasă că mâine te întorci să mai iei încă unul. O să vezi”
- Cele mai importante județe producătoare de pepeni
- 100.000 de tone de pepeni doar la Dăbuleni
- „Sahara Olteniei”, cu temperaturi-record
E greu să treci prin piață fără să întorci capul. Munți de pepeni verzi, rotunzi, lucioși, așezați unul peste altul, strălucesc la orice oră din zi.
Alături, pepenii galbeni împrăștie un parfum dulce, iar printre ei își fac loc și „verzii cu zahăr”, cum le spun oltenii celor despre care jură că sunt atât de dulci încât n-au nevoie de niciun desert.
Cât costă pepenele de la Dăbuleni în piețele din București
Tarabele sunt pline ochi. Comercianții veniți din Dăbuleni, județul Dolj, au ocupat fiecare colț liber al pieței, iar cumpărătorii se opresc aproape la fiecare grămadă.
Unii bat cu palma în coajă, alții caută codița uscată, iar cei mai hotărâți îi lasă pe vânzători să aleagă. „Ăsta e de zece kilograme, mamă, dar îl duci acasă și nu mai rămâne nimic din el până seara”, râde un comerciant, în timp ce ridică fără efort un pepene uriaș.
La trei sau patru lei kilogramul, pepenii dispar din grămezi aproape la fel de repede cum sunt descărcați din camion. Oamenii cumpără, iar cei mai fideli clienți au același comerciant de ani de zile.
„Vara fără pepene nu există. Mai bine renunț la altceva, dar pepenele trebuie să fie pe masă”, spune o femeie care pleacă zâmbind cu un „uriaș” într-un cărucior.
„Merge și cu Revolut, merge cu transfer, plata cum vrea omul”
Piața s-a schimbat și ea odată cu vremurile. Dacă odinioară vânzătorii își numărau doar bancnotele mototolite, acum, printre cântare și cuțitele pentru probă, apare și telefonul mobil.
„Merge și cu Revolut, merge cu transfer, plata cum vrea omul. Dacă n-are numerar, rezolvăm. Important e să plece cu pepenele acasă”, spune un producător. „Am avut și codul ăla QR lipit de tejghea, dar l-a luat vântul zilele trecute”, continuă.
Kilogramul de pepeni în Obor costă între 3 și 5 lei, în funcție de soi, formă și calitate. Dar cine vrea un pepene bun nu se uită la bani.
Clienții scot telefoanele aproape la fel de des cum își scot portofelul. Plata durează câteva secunde, iar pepenele ajunge direct în portbagaj.
Dincolo de glume și de veselia pieței, oamenii veniți de la Dăbuleni spun că fiecare pepene ascunde luni întregi de muncă.
„Noi am crescut cu pepenele. Am mers în câmp de când eram copii”
„E greu. Totul s-a scumpit: motorina, apa, folia, sămânța. Dar asta știm să facem și asta facem de-o viață. N-am schimbat meseria și nici n-o schimbăm acum”, spune un cultivator.
La câțiva pași, două bătrâne urmăresc forfota din piață și privesc cu mândrie spre grămezile verzi. „Ei, mamă, la Dăbuleni e raiul pepenilor. Acolo, dacă pui sămânța în nisip și o îngrijești cu drag, Dumnezeu îți dă cel mai dulce pepene din lume”, spune una dintre ele.
Cealaltă completează imediat, fără să stea pe gânduri:
„Noi am crescut cu pepenele. Am mers în câmp de când eram copii. Nu există vară fără mirosul ăsta. Când tai primul pepene din an, parcă începe cu adevărat sezonul”, mărturisește ea.
„Lasă că mâine te întorci să mai iei încă unul. O să vezi”
Printre strigătele vânzătorilor, râsetele copiilor și pocnetul sec al pepenilor încercați cu palma, piețele capătă aerul unui festival al verii.
Roșul aprins al miezului, galbenul parfumat și verdele lucios al cojilor se amestecă, iar sute de oameni vin zilnic în piață pentru un pepene venit direct de la „mama lui”, după cum spun comercianții.
Iar până la sfârșitul zilei, din munții de pepeni rămași dimineața vor mai rămâne doar câteva grămezi.
Marea lor majoritate ajunge pe mesele oamenilor, unde, tăiați în felii mari și reci, au aceeași savoare specială.
„Lasă că mâine te întorci să mai iei încă unul. O să vezi că o să mă pomenești cu pepenele ăsta”, este mesajul care îi face pe oameni să nu mai stea pe gânduri.
„Pepenele e sănătate curată”, spune un domn care pleacă fericit cu un „monstru” de 12 kilograme. Și-a făcut pofta!
Cele mai importante județe producătoare de pepeni
Producția totală de pepeni verzi și galbeni din România este de aproximativ un milion de tone. Suprafața cultivată este de aproximativ 30-35 de mii de hectare.
Comparativ cu 2024, producția din 2025 a înregistrat o creștere, determinată în principal de condițiile climatice mai favorabile și de un randament mai bun la hectar.
Cele mai importante județe producătoare rămân Dolj, Olt, Teleorman, Ialomița și Brăila.
România se află constant printre principalii producători de pepeni din Uniunea Europeană, alături de Spania, Italia și Grecia, iar suprafața cultivată cu pepeni este una dintre cele mai mari din Europa de Est.
100.000 de tone de pepeni doar la Dăbuleni
În 2026, în zona Dăbuleni sunt cultivate peste 2.500 de hectare cu pepeni verzi și galbeni. În zonă activează câteva mii de cultivatori, pepenele fiind principala cultură comercială pentru multe gospodării. Tradițional, aproape fiecare familie cultivă între unu și zece hectare.
La un randament mediu de 30–40 de tone la hectar, producția totală din zona Dăbuleni poate depăși 75.000-100.000 de tone de pepeni într-un an favorabil.
În sezonul actual, prețul la poarta fermei este de 60 de bani pe kilogram, la jumătate față de aceeași perioadă a anului trecut.
O parte din producție pleacă la export, în special către Polonia, dar și către alte state din Europa Centrală și de Est.
„Sahara Olteniei”, cu temperaturi-record
Dăbuleni este considerată capitala pepenilor din România. Solurile nisipoase din zonă, iar comuna supranumită „Sahara Olteniei”, oferă condiții foarte bune pentru cultura pepenilor. Multe dintre soiurile cultivate aici au fost selecționate special pentru a rezista pe solurile nisipoase și la secetă.
Puțină lume știe că aici funcționează, de peste 65 de ani, Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri, înființată în 1959. Misiunea ei a fost să transforme terenurile nisipoase, considerate improprii agriculturii, în terenuri productive.
Stațiunea de Cercetare de la Dăbuleni dezvoltă și testează noi soiuri și tehnologii de cultivare, inclusiv pepeni fără sâmburi și cu miez galben. Aici au fost evaluate 243 de specii și peste 2.000 de soiuri și hibrizi pentru a identifica plantele cele mai bine adaptate terenurilor nisipoase.
