Au început proceduri pentru punerea sa sub acuzare, însă, oricât de mare ar fi scandalul, sunt puţine şanse pentru ca asta să se întâmple.
UkraineGate, pe scurt
Scandalul UkraineGate, aşa cum previzibil a început să fie numit de jurnaliştii americani, a pornit dintr-o sursă anonimă. Un „avertizor de integritate” (whistleblower) din comunitatea de intelligence a depus o plângere împotriva lui Donald Trump.
Nu se ştie cine este această persoană sau cum a intrat în posesia informaţiilor. Povestea spusă de sursă – şi cel puţin parţial recunoscută de Trump – este că preşedintele SUA l-a sunat pe omologul său ucrainean, Vladimir Zelenski, şi i-a cerut să îl ancheteze pe Hunter Biden. Acesta din urmă este fiul lui Joe Biden, fost vicepreşedinte al SUA în timpul lui Barack Obama şi actual contracandidat al lui Trump pentru Casa Albă.
Hunter Biden a fost în consiliul de administraţie al unei companii energetice din Ucraina. Compania a fost în atenţia procurorilor ucraineni, însă până în acest moment numele lui Biden nu a fost invocat în anchetă.
Pentru a-l presa pe Zelenski să facă cercetări, Donald Trump ar fi tăiat un ajutor militar în valoare de 250 de milioane de dolari către Ucraina.
Trump recunoaşte discuţia
După apariţia scandalului în presa americană, Donald Trump a anunţat pe Twitter că este de acord ca stenograma discuţiei dintre el şi Vladimir Zelenski să fie făcută publică.
Preşedintele american a recunoscut că a discutat cu omologul ucrainean cazul Hunter Biden, dar neagă că ar fi ceva în neregulă cu asta.
El a negat şi orice fel de presiune la adresa Ucrainei. Cu toate acestea, jurnaliştii americani au confirmat din mai multe surse că preşedintele a dat ordine cu o săptămână înainte de discuţia telefonică cu Zelenski ca ajutorul militar să fie suspendat.
Trump riscă demiterea
Preşedintele american tocmai a ieşit dintr-un alt scandal, care a durat doi ani, cu privire la implicarea Rusiei în campania electorală din 2016. Odată lansat raportul procurorului special Robert Muller, comentatorii se aşteptau ca Democraţii să lanseze procedura de punere sub acuzare a lui Trump. Acest lucru nu s-a întâmplat. Jurnaliştii au pus acest lucru pe seama temerilor cu privire la apropiata campanie prezidenţială pentru Casa Albă.
Apariţia acestui al doilea scandal major, legat de Ucraina, i-a făcut pe Democraţi să schimbe cursul, însă. Nu puteau ignora de două ori presiunea de a-l pune sub acuzare. Au anunţat, deci, demararea unei anchete parlamentare, care ar urma să se finalizeze cu o punere sub acuzare.
Punerea sub acuzare presupune săvârşirea unor acte de „trădare, corupţie sau alte infracţiuni la nivel înalt”. Cu o majoritate simplă, de 50%+1 din voturi, Camera inferioară a Congresului, Camera Reprezentanţilor, poate adopta moţiunea de punere în acuzare. Aici, Democraţii au majoritate.
Moţiunea ajunge apoi în Senat, unde are loc un proces, nu doar un vot. Procesul se aseamănă cu unul obişnuit din sistemul de justiţie american. Preşedintele Curţii Supreme este cel care va conduce şedinţa, ca judecător, membrii Camerei Reprezentanţilor vor juca rolul acuzării (procurorilor), iar senatorii vor fi juraţi. La finalul acestui proces, Senatul trebuie să voteze punerea sub acuzare. Preşedintele este îndepărtat din funcţie cu votul a două treimi din senatori, iar vicepreşedintele SUA, Mike Pence, preia mandatul până la alegeri.
Ce şanse are demersul contra lui Trump
„Acesta este sfârşitul f****** mele de preşedinţii”.
Cuvintele îi aparţin lui Donald Trump şi au fost prima lui reacţie – potrivit multiplelor surse – la anunţul că implicarea Rusiei în alegeri va fi anchetată de un procuror special.
De atunci, însă, Trump a reuşit să supravieţuiască tuturor scandalurilor (uneori zilnice) în care a fost implicat. Inclusiv anchetei privind Rusia, care s-a dovedit a nu fi sfârşitul preşedinţiei sale.
Deşi Democraţii au ameninţat în repetate rânduri că iau în calcul punerea sub acuzare, acest lucru nu s-a întâmplat până acum, dintr-un motiv simplu: nu au majoritatea pentru acest lucru. Senatul este controlat de republicani şi nici măcar o majoritate simplă nu le-ar fi suficientă pentru destituire.
Spectacolul punerii sub acuzare poate să se întoarcă împotriva lor, însă, chiar în prag de alegeri. O demitere eşuată ar echivala cu o re-legitimare a preşedinţiei lui Trump.
Până acum, o punere sub acuzare a mai fost folosită de numai două ori împotriva unui preşedinte american – de ambele dăţi fără succes. Prima a fost în 1868, împotriva lui Andrei Jackson, iar a doua oară 130 de ani mai târziu, în 1998, contra lui Bill Clinton.
O punere sub acuzare a lui George Bush a fost abandonată după ce a fost depusă, iar o alta, contra lui Richard Nixon, a fost abandonată după ce preşedintele a demisionat.
Şansele de reuşită sunt, astfel, foarte mici.