ComenteazăNoua regulă nu garantează însă un acces imediat la vaccin pentru toată lumea: cererea e mare, iar numărul de doze pe care cabinetele îl au la dispoziție, limitat. În plus, grupele de risc au în continuare întâietate, cel puțin până pe 7 iunie, când ministrul sănătății Jens Spahn planifică anularea prioritizării la nivel național.
În capitala germană locuiesc peste 30.000 de români, conform cifrelor oficiale.
„Mi-am pierdut jobul și nu am primit absolut niciun ajutor”
Emilia are 21 de ani și se află de 8 luni în Germania, unde e lucrător comercial. Abia așteaptă să aibă toate actele necesare pentru a se putea vaccina. În țară „lucrurile se mișcă mult mai repede”, dar varianta de a se vaccina în România nu e una viabilă, pentru că jobul nu îi permite să fie plecată o perioadă atât de lungă, iar efortul financiar ar fi prea mare.
„Și în România, și în Germania sunt probleme din cauza crizei economice”, spune Emilia. Prietenii ei din țară care au lucrat în domeniul HoReCa nu au primit niciun ajutor de la stat și „foarte mulți au făcut foamea”. Însă nici pentru românii din străinătate situația nu a fost ușoară.
„Chiria vine și cheltuielile se adună. Am avut și aici colegi care au făcut foamea, au fost nevoiți să se împrumute sau chiar să se întoarcă în țară”.
Emilia vorbește din proprie experiență despre greutățile acestei perioade, care a pus-o și pe ea la încercare: „Mi-am pierdut și eu jobul pe care îl aveam într-un mall mare de aici și nu am primit absolut niciun ajutor. Am fost nevoită să stau în carantină și să mă descurc să îmi găsesc un job cât mai repede”.
Pe lângă problemele economice și nesiguranța locului de muncă, lipsa anumitor libertăți și mai ales a socializării au afectat-o la rândul lor pe Emilia în timpul pandemiei. Posibilitatea de a recâștiga o parte dintre aceste libertăți este și motivul principal pentru care vrea să se vaccineze.
Deși am încredere în medicină și fac parte din generația tânără, recunosc că tot am anumite rețineri în ce privește vaccinul. Există o oarecare frică, mai ales că nu am mai trecut niciodată printr-o pandemie de genul ăsta, așa că simți că toată lumea e nepregătită, inclusiv sistemul medical. Dar eu tot o să mă vaccinez! Pentru libertate.
Emilia:
„Nu ar fi corect să merg în România doar ca să fac vaccinul”
Elena, 34 de ani, trăiește de 9 ani în Berlin, unde lucrează ca specialist în marketing. Știe multă lume care s-a vaccinat deja în țară, dar o singură persoană care are programare pentru prima doză în Berlin: prietenul ei, care face parte dintr-o grupă de risc. Nu și-a contactat încă medicul de familie pentru că bănuiește că lista de așteptare e lungă și telefonul, ocupat.
Văzând pe Facebook că mai multe cunoștințe din Germania au mers în România să se vaccineze, Elena s-a gândit și ea la această variantă, dar a decis totuși să aștepte. „M-am gândit că, trăind aici și plătind asigurare medicală, sunt în sistemul german și nu ar fi corect să profit că sunt și cetățean român și să merg în România, doar ca să fac vaccinul”.
Cea mai mare provocare din timpul pandemiei a venit din domeniul muncii. „Am avut marele noroc să pot lucra de acasă și știu că e un privilegiu să poți beneficia de astfel de condiții în situații de urgență. Trebuie însă să recunosc că mi-a fost foarte greu să mă adaptez, mai ales că am început un job nou în pandemie”.
„Nu cred în vaccin și nici în corona… dar m-am vaccinat”
În urmă cu o lună, Nicoleta, 40 ani, Mihai, 43 ani, și fiica lor Ramona, de 11 ani, au fost la medicul de familie pentru controlul anual, iar după o discuție cu acesta s-au trecut și pe lista de așteptare pentru vaccin. Două săptămâni mai târziu au primit programările și, între timp, Nicoleta a făcut și prima doză de Pfizer, deși este sceptică în privința vaccinului:
„Mi-am făcut vaccinul doar ca să călătoresc. Sunt contra vaccinului, dar nu mai suport. Mi-a fost și foarte rău, trei zile nu am știut de mine, nu știam ce pastile să mai iau. O să-mi fac și a doua doză, dar dacă ne vor obliga să mai facem, nu o să mai fac”.
Nicoleta e sceptică și în privința pandemiei și a relatărilor din presă: „Ei bine, eu nu cred nici în vaccin și nici în corona, nu cred în nimic din ce ni se spune. Sunt toate niște minciuni”.
Motivul pentru care Nicoleta totuși s-a imunizat, în ciuda propriilor convingeri, e unul singur: „Să pot să merg acasă”. Trăiește de un an și jumătate în Germania, unde lucrează ca tehnician de unghii.
Când au încercat să meargă în țară ultima oară, Nicoleta și familia ei au fost nevoiți să facă drum întors de la graniță, pentru că legea s-a schimbat realmente peste noapte și Germania a devenit zonă de risc.
„Ne băgau în carantină 14 zile și noi aveam concediu zece. Am plecat sâmbătă dimineața și duminică seara eram înapoi”, își amintește Mihai, soțul ei. „De-aia mi-am făcut vaccin”, completează Nicoleta, „ca să pot să merg și eu acasă. Avem și noi probleme de rezolvat, avem familia acolo, la urma urmei”.
„Mi-e dor să văd mai mult de doi oameni deodată”
Alin, 34 de ani, s-a vaccinat deja „pe jumătate” în România, în urmă cu câteva săptămâni. Se afla în țară din alte motive, când a aflat că lumea nu prea face coadă la vaccinul AstraZeneca și s-a hotărât să își încerce norocul pe platforma de vaccinare.
„M-am înscris vineri seara, sâmbătă mi-au dat mesaj să îmi fac programare și marți am plecat la vaccin”.
Înapoi în Germania, Alin a aflat că va fi nevoit să intre în carantină dacă se întoarce în România pentru rapel, așa că s-a interesat dacă ar putea face a doua doză la Berlin. Răspunsul a venit mai ușor decât se aștepta:
„Am fost la un cabinet medical la trei minute de casă, cu cumpărăturile în mână, am zis să mă duc să văd dacă merge. Le-am explicat situația și ei m-au întrebat direct dacă vreau să vin a doua zi, dar voiam să fie mai mare distanța între injecții, așa că până la urmă m-au programat în iunie. Am rezolvat totul super repede, în cinci minute eram afară din nou”.
Între timp însă, Alin a aflat că „s-a schimbat schimbarea” și că nu mai e necesară carantina la sosirea în țară, așa că a decis să facă și a doua doză tot în România.
„Abia aștept să mă duc, pentru că e mai multă libertate acum acolo. Mi-e dor să văd mai mult de doi oameni deodată”. Toate rudele și prietenii lui din Râmnicu Vâlcea sunt deja complet imunizați.
Situația din România i se pare însă departe de a fi roz. „Ce mi se pare foarte grav e lipsa de comunicare și transparență. Cu transparența e clar, s-a văzut și acum recent cu numărul de morți. Iar în ce privește comunicarea e evident că nu mai sunt prea mulți cei care vor să se vaccineze și asta cred că e o greșeală a guvernării, pentru că nu au comunicat cum trebuie și nu au explicat cum trebuie”.
„A fost complicat să obțin vaccinul în țară”
Ștefan, 36 de ani, este programator – antreprenor și trăiește de 17 ani în Germania. A calculat că, după cum merge campania de vaccinare din Germania, îi va veni rândul abia prin iulie-august pentru prima doză, așa că a decis să folosească vizita pe care o plănuia în România și pentru a se vaccina.
Rezultatul a fost „o adevărată epopee”. Cu o zi înaintea zborului spre București, Germania a fost pusă pe lista galbenă și carantina a devenit obligatorie.
„A trebuit să schimb zborul, pe ultima sută de metri. Din fericire am găsit opțiunea de a sta mai puțin de 72 de ore, caz în care nu trebuie să faci carantină, e un fel de loophole (portiță, n.r.)”. Complicațiile însă nu s-au oprit aici: pentru fiecare zbor a avut nevoie de teste PCR sau antigen făcute în ultimele 72 sau 48 de ore, iar la întoarcerea în Germania a stat în carantină.
„A fost complicat să obțin vaccinul în țară”, conchide Ștefan, „dar pentru că o să-mi ofere mai multe libertăți în viața socială, o să repet întreaga epopee peste două săptămâni, la rapel.”
Ștefan observă că în Germania oamenii „s-au cam săturat de restricții. La început toată lumea le-a respectat, dar acum nu mai sunt în stare. Barurile și restaurantele sunt închise deja de jumătate de an”. Varianta unui „complet lockdown” timp de câteva săptămâni i s-ar fi părut de preferat față de răspunsul mai moderat și plin de fluctuații al autorităților: „Oamenii merg la muncă, școlile au fost deschise, apoi le-au închis, apoi iar le-au deschis… a fost așa un fel de… lălăială”.
„Românii s-au mobilizat un pic mai greu la început, dar au ajuns înaintea germanilor”
Ion este specialist IT și încearcă din răsputeri să obțină cât mai repede un vaccin pentru a putea pleca în vacanța de vară, deja planificată. A contactat două cabinete medicale, dar nu a reușit să primească încă o programare pentru Pfizer, așa cum își dorește. Între timp, urmărește cu atenție evoluția campaniei de vaccinare în speranța că accesul va deveni mai ușor:
„Urmărim toate știrile, inclusiv cele locale, pentru că aici, în Germania, nu există o lege generală, pentru toată lumea, ci se decide la nivelul landurilor. Recent s-a adoptat «frâna de urgență anti-Corona», prin care guvernul poate să impună restricții la nivelul întregii țării, dar și așa există chichițe și sunt multe lucruri pe care landurile le pot face separat, în funcție de incidență și alte aspecte”.
În ce privește gestionarea crizei, Ion se bucură că România pare să se fi descurcat bine: nepoatele lui s-au vaccinat la un maraton în Timișoara și alte rude și prieteni i-au povestit lucruri pozitive.
Românii și politicienii din țară s-au mobilizat un pic mai greu la început, dar au ajuns înaintea germanilor. Aici este foarte mult haos pentru că sunt diferențe mari în landuri. Există, de exemplu, sate împărțite între două landuri și într-o parte se permit anumite lucruri, în cealaltă nu.
Ion, român în Berlin:
În plus, în Germania, accesul la vaccin rămâne dificil:
„Sun în fiecare săptămână la medicul de familie și îmi spune același lucru: că mai sunt 200 de oameni înaintea mea. Dar cum e posibil? Chiar nu s-a întâmplat nimic între timp, nu s-a vaccinat nimeni? E o minciună. Sunt un pic dezamăgit”.
Conform datelor la zi, 1,4 milioane de berlinezi (38%) au primit cel puțin o doză de vaccin, iar 560.000 (15%) sunt complet imunizați. În întreaga Germanie s-au vaccinat până acum cu cel puțin o doză 33,6 milioane de cetățeni (40,4%), iar aproape 12 milioane (14,3% ) sunt vaccinați complet.
Autoarea articolului, Doina Proorocu, este jurnalistă și trăiește în Berlin de 13 ani.