ComenteazăA fost Aniţa in seria filmelor „Haiducii” şi Agata din peliculele cu Mărgelatu. A fost una dintre cele mai frumoase şi inteligente actriţe ale epocii ei, dar şi-a trăit apusul vieţii aproape uitată, in umbra vremurilor cu săli de cinematograf pline şi la braţul fostului soţ, scriitorul Eugen Barbu. De marţi seară, Marga Barbu a rămas doar o amintire, incetand din viaţă, la varsta de 80 de ani, la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Dar rămane o amintire de neuitat pentru cei care au apucat să-i afle farmecul de om şi de actriţă.
A vrut să se sinucidă când a aflat că e bolnavă de inimă
“M-am apucat întâi de dans. Mama mea făcuse şi ea balet la Viena. Am fost angajata Operei Române, dar la vizita medicală s-a descoperit că am ceva cardiac şi trebuia să mă operez. Eram disperată, voiam să mă sinucid… Eu ziceam că sunt născută pentru dans şi nu mă vedeam făcând altceva”. Acestea erau cuvintele pe care Marga Barbu le rostea într-un interviu de acum trei ani din Jurnalul Naţional.
Până la urmă, suferinţa cardiacă a răpus-o pe actriţă. Dar la vârsta de 80 de ani, după o viaţă în care a dăruit publicului roluri memorabile în cinematografie, dar şi în teatru, ca actriţă a Teatrului Nottara. Născută la 24 februarie 1929, în Ocna Şugatag, judeţul Maramureş, Marga Butuc, pe numele ei de domnişoară, a absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950.
“Aşa a fost să fie, să mă fac actriţă. Dar nu regret, pentru că meseria de dansatoare e scurtă, epuizantă şi nu aş fi rezistat prea mult. Totul mi-a fost parcă predestinat în viaţă: şi întâlnirea cu soţul meu, şi cariera de actriţă”. Primul soţ avea să-i fie însă actorul Constantin Codrescu, cei doi făcân- du-şi debutul în acelaşi film, “Nepoţii gornistului”, în 1953.
Considerată una dintre marile frumuseţi ale timpului, figura sa este asociată, prin roluri, cu cea a femeii fatale, inteligente, ce face un joc dublu între interesele Puterii rele şi chemarea inimii către răzvrătiţii cei buni. Este asociată, aproape automat, lui Florin Piersic, partenerul ei din multe filme, de la “Haiducii lui Şaptecai”, până la seria peliculelor cu Mărgelatu.
După 1990, şi mai ales după moartea lui Eugen Barbu, în 1993, trăieşte în umbra amintirilor, dar şi în frigul concret al casei din strada Mihai Eminescu, pe care ar fi vrut să o transforme în Muzeul Eugen Barbu. Lipsa banilor îi opreşte intenţia. Mai mult, e obligată să închirieze una dintre camere, pentru a-şi plăti facturile. Iar în ultima zi de martie a acestui an se hotărăşte să plece dintre noi spre întâlnirea cu eternitatea.
«Am iubit-o ca pe sora mea»
Îndurerat de vestea săvârşirii din viaţă a Margăi Barbu, Florin Piersic a mai avut puterea să ne declare: “Pentru mine, vestea a fost ca o bombă. Mi s-a scurs sângele din cap în picioare. Am cunoscut- o când eram student în anul IV. Ea a venit la spectacolul meu de absolvire, «Per Gynt», alături de primul ei soţ, Constantin Codrescu. Eu o văzusem deja pe scena de la Nottara şi îmi plăcea grozav şi ca artistă, şi ca femeie. M-a cucerit faptul că era atât de caldă, de firească, de normală şi de comunicativă. De atunci am rămas cu o simpatie specială pentru ea, care s-a transformat într-o prietenie, o frăţie extraordinară. Am iubit-o ca pe sora mea, iar ea m-a iubit ca pe fratele ei. Va rămâne partenera mea ideală de film şi-am s-o pomenesc cu iubire toată viaţa”.
A fost înmormântată ieri, la Bellu
Prietenii şi admiratorii Margăi Barbu şi-au luat adio de la marea actriţă ieri, în jurul orei 15.30, când a fost înmormântată la Cimitirul Bellu (Şerban Vodă) din Bucureşti, pe Aleea Artiştilor. Aici ea se va odihni alături de soţul ei, Eugen Barbu. La ceremonie au luat parte mai multe personalităţi din lumea artistică şi din cea politică, printre care Corneliu Vadim Tudor, Monica Ghiuţă sau Marian Râlea. Florin Piersic i-a adus fostei sale partenere de film un superb buchet de trandafiri galbeni, aluzie la filmul care i-a făcut celebri pe amândoi: “Trandafirul galben”.( Tatiana Solomon)