Cât de periculos este Coronavirusul? Și de ce nu trebuie să-i judecăm pe cei care-și fac provizii

În același timp, mortalitatea poate înregistra unele salturi după apariția inițială a virusului pentru că durează ceva vreme din momentul infectării până la recuperare sau, în cazuri mai rare, deces, deci nu știm imediat deznodământul. 

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Când vorbim de epidemii este important, însă, și cât de contagios este un virus. Spre exemplu, gripa spaniolă, care a circulat în 1918-1920 și a schimbat cursul istoriei, a avut o mortalitate estimată de „doar” 2-3% dar pentru că, în contextul de atunci, s-a răspândit foarte mult, a provocat zeci de milioane de decese la nivel global. 

Gradul de contagiune nu are doar un efect direct asupra riscului la care suntem expuși. El poate produce efecte și indirect, influențând raportul între nevoile populației și resursele medicale disponibile. 

Deocamdată, Coronavirusul pare considerabil mai contagios decât gripa sezonieră obișnuită. Fără măsuri de prevenție, o persoană obișnuită cu gripa sezonieră infectează, în medie, 1,3 persoane, în timp ce o persoană care are Coronavirus infectează între 2 și 4 alte persoane, conform celor mai recente estimări. Acest lucru explică măsurile destul de severe adoptate de diferite state sau autorități locale pentru a preveni răspândirea virusului, precum carantinele sau reducerea adunărilor publice.

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

De ce ne temem mai mult de gripă decât de accidentele de mașină, care-s mult mai frecvente?

Au apărut reportaje despre rafturi goale în unele magazine, iar unii caracterizează drept iraționale reacțiile publicului, precum achiziționarea de provizii. 

Unii spun că oamenii se tem prea mult de evenimente precum atacurile teroriste ori Coronavirus, în condițiile în care alte incidente – cum ar fi accidentele de mașină ori accidentele în cada din baie – sunt mult mai frecvente și nu inspiră astfel de teamă. 

Simplificat, argumentul lor este că ar trebui să ne preocupe mai mult incidentele periculoase care se întâmplă des, și deci au șanse mai mari să ni se întâmple și nouă la un moment dat. 

Dar există niște motive pentru care situațiile mai „exotice” ne preocupă mai mult. 

Diferența între a calcula probabilitatea și a anticipa efectele

Percepția riscului este subiectivă, dar cercetătorii au observat că există anumiți factori care tind să afecteze felul cum gândim. Primul lucru care ne va ajuta să înțelegem cum reacționează oamenii la o epidemie este faptul că majoritatea oamenilor nu se gândesc doar la șansele ca ceva să se întâmple, ci și la efectul (sau consecințele) acelui eveniment. 

Există unele studii care sugerează că experții și oamenii obișnuiți înțeleg și calculează diferit riscurile. Dar aici vorbim de majoritatea oamenilor, iar pentru aceștia, calculul riscului nu ține cont doar de probabilitate ci și de gravitatea consecințelor. De exemplu, când mă gândesc dacă să opresc la culoarea roșie a semaforului când mă grăbesc la muncă, iau în calcul nu doar cât de probabil este să iau o amendă dacă trec pe roșu ci și costurile sau câștigurile posibile (cât de mare este amenda, cât de important e pentru mine să ajung mai repede la muncă). Cei doi factori contribuie ambii la „valoarea preconizată” a deciziei de a trece pe roșu.

Atunci când avem de-a face cu evenimente rare cu consecințe neplăcute și extreme, ne este mai greu să continuăm să luăm în calcul probabilitatea ca ceva să se întâmple. 

Ambele fenomene au fost observate și explicate de economiștii Amos Tversky și Daniel Kahneman, care le-au încorporat în teoria prospectivă. 

Când e vorba de evenimente cu un impact emoțional ridicat, devine și mai dificil să evaluăm riscul. 

Teama de necunoscut joacă și ea un rol. Atunci când nu sunt clare clare șansele ca ceva să se întâmple sau consecințele posibile nu sunt pe deplin cunoscute, tindem să apreciem riscurile ca fiind mai ridicate. 

Acest lucru contribuie la teama de terorism, a cărui probabilitate e redusă dar greu de calculat. 

Aici intervine o diferență fundamentală dintre accidentele din casă sau cele de mașină și evenimentele excepționale: accidentele din baie (sau de mașină) au o probabilitate de a se produce mult mai ușor calculabilă și cunoscută, pe când șansele unui incident grav dar rar sunt mai greu de apreciat. 

Pe de altă parte, așa cum explica un expert pentru New York Times, expunerea la informații despre un anumit risc are și ea un efect, mai ales dacă are un impact emoțional crescut. Dacă vedem constant știri despre accidente aviatice într-o anumită perioadă, ne poate crește teama de a zbura, chiar dacă știm că probabilitatea de a avea un accident rămâne la fel de scăzută ca înainte. 

E normal să vrem să fim pregătiți

În condițiile în care oamenii – toți oamenii – au dificultățile explicate mai sus în a aprecia riscul în anumite situații, și având în vedere atenția pe care o dau atât autoritățile cât și media epidemiei de Coronavirus, este normal că publicul să facă ce știe să se pregătească. 

În general, chiar și în afara unei epidemii, nu e o idee rea să ne pregătim puțin pentru orice eventualitate. De exemplu, cei care stau în zone seismice sunt sfătuiți să aibă pregătit un rucscac pentru situații de urgență. Câți dintre cei care locuim în zone expuse se pot mândri cu nivelul ăsta de pregătire? Poate că aceasta e cea mai importantă lecție pe care o putem reține deocamdată: niciunul din noi nu e perfect, și de aceea e bine să ne oprim puțin și să ne întrebăm la care riscuri suntem foarte sensibili și la care nu ne gândim suficient – și ce putem face în acest sens.

Notă: O versiune anterioară a articolului afirma că în 2017 au murit 25.000 persoane în accidente rutiere în România. Cifra de 25.000 se referă de fapt la Uniunea Europeană, cea pentru România fiind 1.950.

Urmărește-ne pe Google News