ComenteazăUniversitatea Bucureşti şi Universitatea Babeş-Bolyai au criticat legea PMP, care interzice discuțiile despre identitatea de gen în școli, considerând-o chiar neconstituţională. În apărarea ei au apărut, însă, anumite voci, una fiind a lui Cătălin Avramescu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti şi fost consilier prezidenţial.
Libertatea a discutat cu el pentru a vedea care sunt argumentele pentru care consideră că studiile de gen nu ar trebui predate în universităţi.
„Studiile de gen parazitează”
Libertatea: Care este poziţia dumneavoastră faţă de această lege?
Cătălin Avramescu: Una dintre chestiunile care trebuie reglate este următoarea: trebuie din banul public să finanţăm programe care nu sunt altceva decât pseudoştiinţă? Asta este problema.
Haideţi să lămurim dacă aceste studii de gen au ce căuta, ca programe distincte, să paraziteze facultăţi cum ar fi facultatea de Ştiinţe Politice? Răspunsul meu este categoric nu. La Ştiinţe Politice trebuie să se studieze ştiinţe politice, la Istorie trebuie să se studieze istorie. Putem să avem cursuri, de exemplu, despre istoria socială a femeilor în Balcani în secolul XIX. Absolut. Nu am o problemă în privinţa asta, dar să avem programe întregi de studii de Feminism, aici este o problemă gravă.
Există deja o lege. Activităţile politice în universităţi sunt interzise. Ori, noi avem de a face cu o ideologie – pentru că este o ideologie, nu discut acum dacă studiile de gen sunt o ideologie bună, rea. Acest genderism este o ideologie, nu este o ştiinţă obiectivă, sistematică, academică.
Una este să predai despre socialism. Eu predau, de exemplu, despre socialism, despre teoria marxistă a revoluţiei. Dar eu nu predau socialism, ci despre. Observaţi diferenţa.
„Putem să avem un master în inegalitate de șanse?”
– Şi nu sunt şi aceste cursuri despre gen, în acelaşi sens în care cursurile sunt despre socialism?
– Facultatea de Ştiinţe politice nu văd de ce are în programă un master despre egalitate de şanse. Egalitatea de şanse este un ideal. E bun, e rău, e potrivit, putem sau nu atinge, putem discuta, dar este un ideal. Un ideal nu poate defini o ştiinţă. Există o ştiinţă a rulmenţilor, a Constituţiei, a mişcărilor migratorii, o ştiinţă a astrelor, dar nu poţi să ai o ştiinţă a unui ideal. Ideologia vizează idealuri.
Putem să avem un master în inegalitate de şanse? Nu putem. Ceea ce ne arată foarte limpede că avem de a face cu ideologi.
La fel şi staliniştii. Era această idee, că materialismul dialectic este ştiinţific, este culmea ştiinţei. Asta spun şi ei.
Nu văd de ce noi studiem în interiorul unei facultăţi de Ştiinţe Politice egalitatea sau inegalitatea de şanse, nu văd de ce studiem statutul femeii, pur şi simplu. Noi trebuie să studiem procese, instituţii, valori politice, teorii. Istoria politică. Din asta este formată ştiinţa politică. Nu putem veni acum cu un master în fericire sau nefericire.
Am văzut studenţi care nu au deschis o carte a unui autor clasic. E ca şi cum un absolvent de matematică nu ştie tabla înmulţirii.
– Mediul academic s-a exprimat în dezacord faţă de dumneavoastră.
– Actualele conduceri ale acestor universităţi au reacţionat. Nu a întrebat cineva de la conducerea universităţii ce credem noi.