Pentru noi, românii, este simplu: am luat numele sărbătorii nașterii Domnului și l-am asociat cu bătrânul cu barbă albă care vine pe sania trasă de reni, intră pe coș și oferă daruri în funcție de comportamentul din cursul anului. Așa a apărut în limba română… Moș Crăciun.
Comuniștii au încercat, fără success, să îi schimbe numele în Moș Gerilă, gândind că este o modalitate de a diminuna importanța Crăciunului și de a reduce frecvența pronunțării cuvântului „Crăciun”.
Pe același principiu, bradul de Crăciun devenise pomul de iarnă.
După 1989 și căderea regimului comunist, Moș Crăciun a revenit în tradiția populară românească.
Ideea de Moș Crăciun însă este una prezentă în toată partea creștină a lumii, iar unele țări cu populație preponderent hindusă ori musulmană au preluat și ele ideea, chiar dacă nu o asociază cu nașterea lui Iisus Hristos, ci cu venirea iernii, cu sosirea noului an sau cu ideea generală de sărbătoare. Diferența constă în faptul că la creștini Moș Crăciun are și valențe religioase.
Istoria arată că Sfântul Nicolae a fost scânteia de la care a plecat tradiția lui Moș Crăciun. Sfântul Nicolae a fost un preot creștin care a rămas în istorie în special prin faptul că împărțea alimente, haine și alte bunuri oamenilor săraci. Moș Crăciun a preluat de la Sfântul Nicolae noțiunea de dărnicie, iar pe parcursul timpului, s-a cimentat și cea de meritocrație. Pentru a primi daruri, copiii, dar și adulții trebuie să fie… cuminți tot anul!
De-a lungul timpului, legenda a căpătat trăsături particulare, precum sania trasă de reni sau locuința de la Polul Nord.
Pe întregul mapamond, trecerea într-un nou an a reprezentat mereu motiv de sărbătoare, iar sărbătoarea e asociată cu oferirea de cadouri.
Moș Crăciun reprezintă, la nivel global, personificarea dărniciei, a altruismului și a înțelepciunii bătrânești.
Chiar dacă alte religii nu îi conferă valențe spirituale, ele recunosc valoarea culturală, socială și importanța ideii de Moș Crăciun la copiii de pretutindeni, care adoră cadourile.
Iată cum se numește Moș Crăciun în toate limbile și culturile în care este prezent.
- Afganistan: Baba Chaghaloo
- Africa de Sud: Vader Kersfees
- Albania: Babadimriʼ
- Armenia: Gaghant Baba
- Belgia: Kerstman, Père Noël
- Brazilia: Papai Noel
- Bulgaria: Diado Koleda
- Canada: Santa Claus
- Cehia: Ježíšek
- Chile: Viejito Pascuero
- China: Dun Che Lao Ren
- Croația: Djed Božićnjak sau Djed Mraz
- Danemarca: Julemanden
- Egipt: Papa Noël
- Estonia: Jõuluvana
- Feroe: Jólamaður
- Finlanda: Joulupukki
- Franța: Père Noël
- Germania: Weihnachtsmann
- Grecia: Άyos Nikόlaos
- Iran: Baba Noel
- Irlanda: Daidí na Nollaig
- Islanda: Jólamaður
- Italia: Babbo Natale
- Japonia: Santa-san sau Hoteiosho
- Liechtenstein: Christkind
- Lituania: Kalėdų Senelis
- Malta: San Niklaw
- Norvegia: Julenissen
- Olanda: Kerstman
- Polonia: Święty Mikołaj
- Portugalia: Pai Natal
- Rusia: Ded Moroz
- Serbia: Deda Mraz
- Spania: Papá Noel
- Statele Unite: Santa Claus
- Suedia: Jultomten
- Turcia: Noel Baba
- Ungaria: Mikulás