„Sunt aproximativ 30 de milioane de euro investiţi anual pe piaţa educaţională, din care statul nu acoperă decât 6 milioane de euro, care reprezintă costurile de tipărire sau retipărire a manualelor. Costul e infim! Toţi ceilalţi bani sunt luaţi de la părinţi”, a declarat Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor din România, în cadrul unei conferinţe de presă.
Declaraţia a avut loc în contextul în care ministrul Educaţiei doreşte ca profesorii şi elevii să nu mai aibă la dispoziţie decât un singur manual pentru fiecare materie. Astfel, spune Liviu Pop, părinţii nu vor mai fi obligaţi să cumpere diverse materiale auxiliare sau manuale alternative, indicate de profesori, ci va exista un material didactic unic.
„Revenirea la manualul unic nu este o rezolvare pentru probleme, şi asa grave, cu care se confruntă învăţământul nostru. Problema cea mare este nu doar că ni se oferă o soluţie eronată şi nocivă la problemele pe care deja le are învăţământul, îngrijorătoare este calea pe care o deschide această pretinsă soluţie. Manualul unic înseamnă toceală. Asta am trăit eu în adolescenţă, nu aş vrea copiii noştri să trăiască acelaşi lucru”, este critica adusă de prorectorul Universităţii Bucureşti, profesorul Ovidiu Papadima, ideii propuse de ministrul Educaţiei.
Şi coordonatorul lotului olimpic de matematică, Radu Gologan, critică iniţiativa lui Liviu Pop.
„Pentru o piaţă atât de mare, o singură editură nu cred că ar putea face faţă. Cred că cel mai bun lucru ar fi ca Guvernul şi guvernanţii să se uite la legislaţie, pentru că întârzierile în apariţiile de carte din ultimii ani nu sunt datorate editurilor, nu sunt datorate autorilor, problema este această legislaţie a contestaţiilor, care blochează nu numai învăţământul, ci şi economia României”, a explicat Radu Gologan.
La jumătatea acestei luni, pe pagina oficială de Facebook, ministrul Educației Naționale, Liviu Pop, a făcut o declarație referitoare la situația auxiliarelor didactice, mai ales că elevii nu mai pot folosi materialele auxiliare actuale, iar noile auxiliare pot ajunge în școală doar cu avizul Inspectoratului Școlar și al părinților, după omologare. În plus, în cadrul unei conferinţe de presă, Liviu Pop a declarat că elevii au parte de o supraîncărcare a materiei prin utilizarea acestor auxiliare.
„Din nefericire, comercializarea de manuale şi de alte materiale didactice a devenit o afacere profitabilă pentru unii, dar nu şi pentru copii şi părinţi. Presa a scris de-a lungul timpului despre o mafie a manualelor şi, din păcate, această sintagmă se apropie de adevăr. Edituri şi persoane au beneficiat şi beneficiază în continuare de poziţia de putere, pe care o ocupă în sistemul de educaţie, pentru a acumula profituri”, a declarat ministrul Educaţiei.
Specialiştii în educaţie resping, însă, această teorie a ministrului Educației şi arată că un dascăl, pentru a avea performanţă, trebuie lăsat să apeleze la orice material didactic pe care acesta îl consideră necesar.
„Eu, ca profesor de literatură, vin cu o antologie şi le citesc copiilor o poezie din acea antologie. Sunt bun de puşcărie fiindcă nu a fost autorizată de Ministerul Educaţiei? E o absurditate totală! Profesorul trebuie lăsat să aleagă materialul didactic necesar, pentru că el lucrează cu elevii, el ştie cum performează aceştia, el e singurul care poate stabili care e manualul mai bun pentru elevii săi. Pentru că a avea diversitate înseamnă a exista concurenţă, iar fiecare editură se va lupta să aibă cel mai bun manual”, a mai precizat Ovidiu Papadima.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro