Din România lui Ceaușescu puteai să scapi în două moduri: să fugi în străinătate sau să pleci legal, dacă primeai aprobare, și să rămâi în străinătate.

„Numărul oamenilor fugiţi din România, dintr-o statistică a Securităţii, pe care o prezentăm schiţat, este de puţin sub 100.000 de oameni, adică în jur de 97.000. Perioada observată este 1968-1989, aşadar după schimbarea pedepselor din Codul Penal referitoare la trecerea ilegală a frontierei: dacă până în 1968 trecerea ilegală a frontierei sau tentativa de trecere ilegală erau considerate act de trădare şi pedepsite cu până la 10 ani de închisoare, după 1968 au devenit infracţiuni de drept comun”, a transmis CNSAS, marți, 27 august.

Instituția a adăugat că dintre cei 97.000 de fugari, aproape 25.500 au trecut frontiera fraudulos. Iar pentru trecerea sau tentativa de trecere ilegală a frontierei pedeapsa era închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

„71.500, au rămas în străinătate folosind diverse prilejuri: vizite la rude, excursii, mic trafic de frontieră, contracte culturale sau economice, manifestări sportive, tratamente medicale etc”, a precizat CNSAS.

„Fugarii” aveau diferite niveluri de şcolarizare şi ocupaţii diferite la momentul plecării, arată datele existente: 38.000 aveau studii elementare, 14.000 şcoala profesională, 26.000 studii medii şi postliceale, 17.000 studii superioare şi aproximativ 2000 fără studii precizate sau fără studii.

Pe criteriul etniei, fugarii erau români (50.400), germani (24.200), maghiari (19.200), evrei (1800), romi (1500) şi alte etnii, de ordinul sutelor (turci, tătari, greci, slovaci, ucraineni etc.)

Ţările vizate de fugari erau în special cele din vest: Germania (majoritatea persoanelor alegeau această destinaţie), Austria, Suedia, apoi, în ordinea numărului de persoane, S.U.A., Canada, Israel, Grecia, Turcia.

Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
 

Urmărește-ne pe Google News