Cati ochi? Cate timpane?

Claudiu Saftoiu, seful SIE, si-a dat demisia. Dupa ce a incercat in zadar sa bage inapoi in colivie porumbelul care-i scapase: serviciul sau face interceptari nelegale in interiorul tarii. Fata de aceasta enormitate, terenul luat de Saftoiu pe mai nimic in Vrancea, ori fentarea premierului in scandalul celor doi zabauci retinuti in Irak chiar sunt maruntisuri.

Suntem un popor tolerant, un stat cu o politica totusi echilibrata, nestarnind demente teroriste. “Teroristii” nostri-s cate un “Butelie”, ori farsorii cu bomba care evacueaza spitale si supermarketuri. Demnitarii bat restaurantele, presedintele face bai de multime, iar premierul trebuie sa se fereasca doar de derapaje Harley Davidson. Totusi, de curand, primul-ministru se indigna ca suntem tara din UE cu cele mai multe si mai numeroase servicii secrete, cu mii si mii de oameni bine dotati si platiti bugetar. Alte voci insinueaza ca, subordonate Cotroceniului, serviciile devin instrument in disputa cu Victoria. Iar Executivul a si lansat propriul proiect legislativ privind serviciile, diferit de cel agreat de Basescu. Pe cand adoptarea?

Recentul scandal legat de Ordonanta Macovei (respinsa de Parlament) care dadea dreptul DIICOT sa “umble” la conturile, telefoanele si corespondenta electronica ale cetatenilor, in baza unor “indicii temeinice” – fara ca procurorii sa ceara acordul judecatorilor, fara filtru – e si el elocvent. E un curs tipic unui stat politienesc, sau unei tari puse in grea primejdie de grupari teroriste, nu unui stat de drept. Serviciile secrete, ca si atributiile Parchetului trebuie dimensionate, abilitate si controlate pe potriva realitatii politice, sociale si economice. Altfel, populatia e indreptatita sa creada ca-i urmarita mai dihai decat inainte de ‘90.

Urmărește-ne pe Google News