În căminele primăriei, abandonaţi de copii sau alungaţi din casele lor de gineri, nurori ori samsari imobiliari, trăiesc bătrâni care pot face oricând subiectul unui scenariu de film. Unul dintre ei este şi Alexandru Bâlă (68 de ani), cel mai vechi locatar al Centrului Sf. Ioan din Capitală. L-am găsit zilele trecute în curtea centrului. Juca rummy cu alţi bătrâni.
Cum ne-a văzut, omul ne-a spus cu tremur în glas: “Sunteţi primii care mă vizitează de când mă aflu aici şi mă bucur nespus”. La masa de joc e singurul moment când mai uită de singurătate. Dar după ce termină, merge din nou în camera de cămin şi tristeţea îl năpădeşte iarăşi. “Am ajuns aici după o viaţă despre care pot scrie o carte. Am avut mulţi bani pe mână la viaţa mea şi mi-am ajutat cei doi copii cât am putut. Când m-am despărţit de prima soţie, i-am lăsat casă, masă, tot. Am plecat doar cu hainele de pe mine”, ne-a povestit omul.
Soţia şi copiii nu vor să-l mai vadă
A lucrat ca taximetrist mult timp şi, pe lângă asta, ajuta cu transportul tot felul de anticari şi mergea cu ei pe la toate târgurile de profil din ţară. “Alergam mult, făceam 900 de kilometri pe zi, dar banii nu-mi lipseau. După ce m-am recăsătorit şi a doua soţie a murit în accident de maşină, prima mea familie a rupt legătura cu mine”, ne-a povestit omul. Înainte de a muri, cea de-a doua nevastă apucase să vândă apartamentul, şi aşa Alexandru a ajuns să stea pe la cei la care lucra. A fost şi plecat câteva luni la muncă în Anglia, la nişte prieteni.
“Aş fi putut munci, acolo, dar ghinionul meu a fost că mi s-au furat actele. Prima soţie nu a vrut să mă ajute, iar când am apelat la copii, băiatul mi-a zis: «Uită de numele meu!», iar fata m-a întrebat: «Ce avere îmi mai laşi?!»”, ne-a mai spus omul. A avut şi o perioadă urâtă în viaţa lui, în care a dormit sub cerul liber, dar nu vrea să-şi mai amintească de acele momente. Acum speră într-o minune: “Caut o familie să mă adopte. Pot să muncesc, să le duc copiii la şcoală, doar ei să se comporte frumos cu mine”, ne-a mai spus bătrânul, care se declară un optimist convins. Cu toate că e dispus să înceapă o viaţă într- o nouă familie, îl macină întruna ideea că băiatul şi fata lui l-au uitat. “Atât vreau să-i întreb: «Ce rău v-am făcut?»”.