Mai mult, fiica femeii a fost sfătuită să-i cumpere mamei ei aparatul necesar pentru aspirarea zilnică şi să înveţe de pe internet cum să îl folosească. „Medicul M.A. mi-a spus că trebuie să o externeze şi că trebuie să-mi găsesc unde să o duc repede. Am întrebat-o cum să o duc acasă în condiţiile în care mama trebuie aspirată în fiecare zi, pentru a putea respira. Doamna doctor mi-a indicat magazinul de unde să mă duc să-i cumpăr aparatul necesar pentru aspirare, iar când i-am spus că nu ştiu să o aspir mi-a spus că pot să învăţ de pe internet. Sunt disperată să-mi ajut mama, dar nu ştiu ce să mai fac. Poate eu am greşit, poate nu am fost suficient de atentă cu medicii, dar nu pot accepta externarea ei, mai ales că acasă au un sugar de 9 luni care ar putea să ia viruşi de la mama bolnavă. Chiar medicii mi-au spus să stau departe de mama ca să nu îmbolnăvesc copilaşul, dar tot ei sunt cei care o scot în stradă şi îmi cer să o duc acasă. Îmi dau seama că medicii vor să scape de mama, nu vor să-i ofere un tratament decent, şi sunt disperată că nu am ce face. Nu am cum să o ajut. După o viaţă muncită, în care şi-a plătit contribuţiile la CAS, ajunge să fie tratată ca un câine. Acasă nu pot să o iau pentru că nu ştiu cum să-i administreze tratamentul. În plus, am un sugar de 9 luni, iar riscurile pe care l-aş supune, atât pe el cât şi familia, sunt prea mari”, spune disperată Romelia, fiica pacientei.
Din cauza infecţiei, nici căminele pentru bătrâni nu o primesc pe bolnavă, astfel că singura şansă ar fi centrul de îngrijiri paleative din cadrul spitalului Municipal “Dr. Gavril Curteanu”, însă şi aici locurile sunt limitate şi ocupate.
De cealălaltă parte, reprezentanţii Spitalului Judeţean susţin că pacienta va rămâne internată pe secţie până când starea sa de sănătate se va stabiliza, după care, împreună cu familia, vor încerca să găsească o soluţie. „Deocamdată, pacienta mai rămâne la noi, şi o să vedem ce variantă vom găsi. Pe viitor familia trebuie să se gândească la o soluţie. Acest viitor poate fi 2, 3 sau chiar 4 săptămâni. Trebuie să găsim împreună cu familia o variantă de tratament de lungă durată. Rămâne la noi până se stabilizează. Tot ce înseamnă îngrijirile de lungă durată reţeaua nu acoperă. Nici noi cazurile nu le putem ţine “a la long”. Suntem pe partea de acut. Tratăm partea acută. Normal ar fi ca pe urmă pacienţii să aibă unde să ajungă, într-o instituţie medicală de îngrijiri de lungă durată. Din păcate, nu este singurul pacient aflat în această situaţie”, a concluzionat dr. Lucia Daina, directorul medical al Spitalului Judeţean Oradea, potrivit voceatransilvaniei.ro.