Cazul celor doi studenţi care au îngropat de viu un copil, la Mangalia, după ce i-au ucis părinţii: „Nu mai avea de ce să trăiască”. Ce fac azi criminalii

Cei doi tineri au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Dar, printr-o portiţă descoperită de avocaţi, ei au scăpat de plata oricăror daune către rudele victimelor. Complicele celor doi, implicat în uciderea fetiţei şi-n ascunderea cadavrelor, a fost lăsat de anchetatori să părăsească România şi nu a făcut nicio zi de închisoare.

De ce au anunţat rudele victimelor dispariţia lor la poliţie după o săptămână

Pe 8 octombrie 2004, o femeie din Mangalia a mers la Poliţie ca să reclame că, de mai bine de-o săptămână, nu mai poate da de sora ei. Lucreţia Ion avea 35 de ani şi dispăruse fără urmă împreună cu soţul ei, Alexandru, de 39 de ani, dar şi cu fetiţa lor, Amalia, care avea 8 ani. Nu mai răspundeau la uşa apartamentului, iar telefoanele lor erau închise. 

Toată vara, cei doi munciseră în Germania, ospătari la un restaurant din Düsseldorf, şi se întorseseră de acolo cu 9.000 de euro, declaraţi la vamă, dar şi cu o maşină nouă, un Opel Astra Caravan gri metalizat. Maşina nu mai era nici ea în faţa blocului, iar o vreme, rudele celor doi au crezut că, în acel ultim weekend din septembrie, soţii Ion au plecat la munte, aşa cum ei spuseseră că şi-ar dori.

Recomandări

Ciclonul Ashley „va mătura România”, anunță ministrul mediului. Fechet: „Ne uităm cu îngrijorare”

Dar la începutul săptămânii, Amalia trebuia să meargă la şcoală, iar ei n-au mai apărut şi nici nu mai răspundeau la telefon. 

Ce a găsit poliţia când a intrat în casa familiei dispărute

Alarmată, poliţia din Mangalia a deschis un dosar pentru a cerceta împrejurările dispariţiei. Acasă la familia Ion, uşa apartamentului era intactă, fără urme de forţare, iar înăuntru nu erau urme de răvăşire şi nici semnele vreunei lupte. 

În mod ciudat însă, pe masa din bucătărie, erau nişte gogoşari pe jumătate curăţaţi de seminţe, lângă borcanul în care urmau să fie puşi la murat. Iar în cada din baie, nişte rufe erau uitate la înmuiat. Ceva sau cineva o întrerupsese pe Lucreţia din rutina treburilor casnice.

Cu ajutorul surorii ei, poliţiştii au descoperit că lipsea mocheta de pe hol, iar în sufragerie, canapeaua fusese mutată, pentru a ascunde o porţiune decupată din covor. Pe un perete erau semne de ştergere, iar criminaliştii au găsit acolo urme de sânge care, s-a stabilit ulterior, provenea de la bărbatul dispărut, Alexandru Ion. Cine ar fi putut să-l atace în propria casă şi, mai ales, de ce? Şi unde erau acum soţia şi fetiţa bărbatului?

Ca să afle răspunsurile cât mai rapid, poliţiştii au dat în urmărire generală maşina familiei Ion şi au mediatizat cazul de dispariţie. Iar după două săptămâni de căutări, pe 27 octombrie 2004, Opelul gri metalizat a fost găsit parcat în cartierul Tomis Nord, la ieşirea din Constanţa.  

Recomandări

Ciolacu și Ciucă, favoriți la prezidențiale. Pe ce locuri sunt Geoană, Șoșoacă, Lasconi și Simion – Sondaj Avangarde-Insomar

Maşina era curată pe interior, iar anchetatorii n-au reuşit să mai găsească noi indici. Principala pistă pe care mergeau era aceea că în apartamentul soţilor Ion a avut loc un conflict între cei doi, şi bărbatul a fost ucis, iar Lucreţia fugise împreună cu fetiţa şi se ascundea acum de oamenii legii. Întreaga familie fusese dată în consemn la frontieră. 

Reclamaţia unei tinere traficate răstoarnă toată ancheta dispariției

Trecuseră două luni de la dispariţia familiei Ion din Mangalia, iar ancheta nu mai avansa. 

La începutul lunii decembrie 2004, o tânără a mers la poliţia din Constanţa pentru a reclama că a fost traficată. Pe 5 noiembrie 2004, Georgiana T. fusese cumpărată cu 600 de euro de la un bărbat din Cernavodă, apoi dusă într-un apartament din Constanţa şi obligată să se prostitueze. Fata a reuşit să fugă şi le-a arătat poliţiştilor locul unde fusese ţinută. 

Era un bloc din cartierul Tomis Nord. Acolo locuia Blenis Shyti, un tânăr de 21 de ani din Kuçovë (Albania), student la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Universităţii Ovidius Constanţa. Pe 10 decembrie 2004, poliţiştii au intrat în apartamentul albanezului, ca-n peştera lui Aladin. Au găsit acolo inclusiv un catalog şcolar pe care Blenis îl furase pe când era la liceu, câteva cartuşe de pistol şi, cea mai importantă descoperire, câteva dintre actele soţilor dispăruţi din Mangalia, dar şi telefoanele lor mobile.

Blenis le-a declarat poliţiştilor că găsise acolo aceste lucruri, atunci când închiriase apartamentul. Însă, investigând infracţiunea de trafic de persoane, anchetatorii au descoperit că există mai multe victime, iar una dintre ele, minoră, fusese cazată la un alt bărbat, prieten cu Shyti: Ştefan Niculescu, de 22 de ani. Student la Facultatea de Finanţe Contabilitate din cadrul Universităţii Ovidius, Niculescu era nepotul Lucreţiei Ion. 

În acel moment, anchetatorii n-au mai avut nicio îndoială că cei doi erau implicaţi în dispariţia familiei din Mangalia.

Pe 14 decembrie 2004, Blenis Shyti şi Ştefan Niculescu au fost arestaţi preventiv. Iar după numai câteva ore, nepotul Lucreţiei Ion le-a povestit anchetatorilor cum s-a întâmplat totul, pas cu pas. 

Cronologia exactă a faptelor a fost stabilită în baza declaraţiilor lui, a celor date de martorul care a participat la ascunderea cadavrelor, dar şi a celorlalte probe din dosar, şi ea este consemnată în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care cei doi au fost condamnaţi definitiv. 

Cum a reuşit echipa de criminali să intre în casa victimelor

În ziua de 29 septembrie 2004, dis-de-dimineaţă, Shyti şi Niculescu au plecat cu maşina din Constanţa spre Mangalia. Cei doi erau prieteni la cataramă, se cunoşteau din liceu şi practicau împreună rugbyul. Dar mai mult decât sportul, pe ei îi legau fărădelegile pe care le făcuseră împreună. Anchetatorii au descoperit, după cum vom vedea, că Shyti şi Niculescu avea deja la activ o tâlhărie, înainte de a comite triplu asasinat.

În acea dimineaţă, ajunşi în Mangalia, cei doi au parcat în faţa blocului unde locuia familia Ion şi-au rămas la pândă, în maşină. Puţin înainte de ora 8.00, au văzut fetiţa plecând spre şcoală, apoi au aşteptat să iasă din bloc şi tatăl ei, Alexandru Ion. Abia pe urmă au mers şi au sunat la uşa apartamentului. 

Mama lui Ştefan Niculescu era soră cu Lucreţia Ion. Aşa că tânărul s-a aşezat în dreptul vizorului, ca să fie văzut de mătuşa lui, iar albanezul a rămas mai într-o parte. Imediat după ce a deschis uşa, Lucreţia a fost lovită de nepotul ei, apoi cei doi au intrat peste ea, pe holul casei, şi au încercat să o sugrume cu mâinile, dar femeia a opus rezistenţă.

De teamă ca vreun vecin să nu audă lupta, Shyti a decis să termine totul rapid şi a luat cablul de la telefonul fix, cu care a strangulat-o pe victimă. După ce ea n-a mai mişcat, cei doi au târât-o în baia apartamentului. 

Apoi au mers în bucătărie, şi-au ales de acolo două cuţite şi s-au aşezat din nou la pândă, chiar în casă. Niculescu era pe hol, aşteptând să se deschidă ușa de la intrare, iar Shyti supraveghea, de pe balcon, întoarcerea soţului Lucreţiei. Când l-a zărit, i-a dat semnalul prietenului său.

Cum s-a rănit unul dintre criminali, în timp ce ucidea a doua victimă

Când Alexandru Ion a intrat pe uşa casei sale, Shyti l-a atacat cu cuțitul şi a încercat să-i taie gâtul. Bărbatul s-a apărat şi a fost rănit la brațul drept. Atunci l-a înjunghiat Niculescu, iar victima a căzut la podea şi a fost ucisă sub o ploaie de lovituri de cuţit. 

În actul medico-legal de necropsie se precizează că au existat mai multe plăgi tăiate-înțepate în zona toracelui şi a abdomenului, cu afectarea stomacului şi a ficatului, dar şi a antebrațului drept, cu caracter de autoapărare. 

În procesul ce-a urmat, Shyti a susţinut că el a fost un simplu spectator şi că doar celălalt a înjunghiat victima. Însă judecătorii care l-au condamnat au stabilit că, „având în vedere multitudinea loviturilor” şi „localizarea leziunilor – față și spate”, este cert că „ele  au fost aplicate de ambii inculpați”.

După ce l-au ucis pe Alexandru Ion, cei doi au căutat prin casă bani și bunuri. Au luat de acolo 6.000 de euro, cele două telefoane mobile și actele de identitate ale victimelor, pașapoartele lor, dar şi actele casei și ale autoturismului. Apoi, au legat cadavrele victimelor, lăsându-le în locuință, şi au plecat de acolo. 

Primul lor drum a fost la spitalul din Mangalia, căci, în furia oarbă cu care-şi înjunghia unchiul, Niculescu îl lovise din greşeală şi pe Shyti cu cuțitul în picior. La spital, s-a constatat că rana era superficială: „plagă contuză 1/3 superioară gamba stângă, contuzie forte genunchi stâng”. Shyti a fost pansat, vaccinat antitetanos şi lăsat să plece acasă. Numai că de acolo, el a mers ca să omoare din nou. Iar ultima lui victimă a fost un copil. 

Au luat fetiţa de 8 ani de la şcoală, apoi au îngropat-o de vie

Mai întâi, Blenis Shyti l-a sunat pe prietenul lui, Todri Albion, şi i-a cerut să vină în Mangalia, fără să-i spună pentru ce. Todri era tot din Albania, avea 19 ani şi învăţa la un liceu din Constanţa. Cei doi aveau nevoie de el, pentru că plănuiseră să scoată cadavrele din apartament şi să le ascundă şi nu mai puteau face asta singuri, căci Niculescu avea un picior rupt, de la rugby, iar Shyti fusese şi el rănit la picior.

Când Todri a ajuns în Mangalia, s-au urcat cu toţii în maşina condusă de Niculescu şi au mers spre şcoala unde învăţa Amalia, fetiţa soţilor Ion. Todri stătea pe scaunul din spatele şoferului, iar Shyti lângă el, tot pe banchetă.  

Au aşteptat-o pe fetiţă să iasă de la ore, iar Niculescu a mers în întâmpinarea ei. Când l-a văzut, Amalia s-a bucurat. Era verişorul ei, iar prietena lui avusese grijă de ea, o perioadă. I-au spus că o vor duce acasă, iar Amalia a urcat pe scaunul din faţă, în dreapta lui Niculescu, care conducea maşina. Când au ieşit din Mangalia, îndreptându-se spre Constanța, au minţit-o că merg în vizită la fosta ei bonă. 

Nu se ştie exact cine a încercat primul să omoare fetiţa. Judecătorii de la ÎCCJ au stabilit, în decizia de condamnare, că potrivit „înțelegerii dintre cei doi inculpați, Shyti Blenis, care era în spatele fetiței, a încercat să o sugrume, dar, dată fiind poziția în care se găsea, nu a reușit, cerându-i lui Niculescu Ștefan cureaua, pentru a reuși să o ucidă pe victimă”.

Când au văzut că victima nu mai mișcă, au legat-o de mâini și picioare şi au pus-o în portbagaj, apoi au mers cu maşina până în zona pădurii din Valu lui Traian, de lângă Constanţa. Acolo, i-au cerut lui Todri să sape o groapă şi au scos trupul copilului din maşină. Amalia nu murise, au declarat în anchetă Niculescu şi Todri, şi atunci Shyti a lovit-o (raportul de necropsie a confirmat că aceste leziunile există), apoi au învelit-o într-o pătură, au legat-o de mâini şi de picioare și au aruncat-o în groapă, cu capul în jos.

După descoperirea cadavrului, s-a constatat că fetiţa încă trăia atunci când a fost îngropată, cauza morții ei fiind „asfixia mecanică prin obturarea căilor respiratorii superioare cu pământ”.

Cum au şters urmele crimei şi unde au dus cadavrele soţilor Ion

După ce au acoperit fetiţa cu pământ, criminalii au plănuit cum să-şi acopere ei urmele, ca să scape neprinşi. Judecătorii de la ÎCCJ spun că Blenis Shyti e cel care a făcut planul. 

Spunând că e obosit și rănit, el nu s-a mai întors în Mangalia, dar le-a indicat lui Niculescu și Todri, potrivit declaraţiilor lor, cum anume să procedeze. Cei doi s-au întors la locul faptei şi, în acea noapte, au șters mai întâi urmele de sânge din apartament. Apoi au înfășurat într-o pătură cadavrul lui Alexandru Ion, l-au dus până în liziera de lângă comuna 23 August, aflată la 13 km de Mangalia, iar acolo l-au îngropat.

După două zile, Niculescu, Shyti și Todri s-au reîntors toți trei în apartamentul soţilor  Ion şi au continuat operaţiunea de ştergere a urmelor. Au aruncat la gunoi o mochetă plină de sânge, iar la final, au transportat cadavrul Lucreţiei Ion şi l-au pus în aceeaşi groapă în care era deja soțul ei.

Albanezul a mers cu maşina victimelor şi a vorbit de pe telefoanele lor

Pentru a se crea impresia că victimele au plecat în Germania, cei trei au luat din  apartament o valiză cu hainele lor, pe care apoi le-au aruncat la gunoi, dar şi actele familiei Ion. Au furat şi Opelul gri metalizat pe care, în perioada următoare, Shyti l-a condus prin Constanţa. Celor care-l întrebau (deveniţi martori în dosarul de omor), el le spunea că e maşina lui, iar la un moment dat chiar a încercat s-o înmatriculeze pe numele său, dar nu a reușit, aşa că a abandonat-o în parcarea unde a fost găsită ulterior de poliţie. 

După ce a renunţat la maşină, ca într-un ritual de frăţie, Shyti i-a dat o cheie a maşinii lui Todri, spunându-i să o arunce, iar cealaltă cheie și actele mașinii i le-a dat lui Niculescu. Era modul prin care albanezul îi „însemna” şi-i ţinea legaţi de el pe ceilalţi doi.

O parte din actele victimelor au fost păstrate de Shyti, fiind găsite la percheziția domiciliară din decembrie 2004. Tot la el acasă erau și telefoanele victimelor de pe care, conform listingului, Shyti chiar vorbise, de mai multe ori, cu diverse persoane.

În procesul ce-a urmat, albanezul a susţinut că probele i-au fost „plantate” în locuință de către anchetatori. Dar e nefiresc să susțină asta, spun judecătorii ÎCCJ, „atât timp cât a circulat cu autoturismul victimelor, pe care a încercat să-l înmatriculeze, și a folosit telefoanele ce le aparțineau”.

Care e mobilul crimelor şi, mai ales, de ce a fost ucisă fetiţa

Ştefan Niculescu a declarat iniţial în anchetă că şi-a ucis rudele în scop de jaf, ştiind că au venit cu bani mulţi din Germania. Însă el putea fura banii familiei Ion şi fără să o omoare, căci nu i-ar fi fost greu să afle ce program aveau şi când plecau de acasă. 

Ulterior, Niculescu a revenit şi a susţinut că l-a ucis pe unchiul său, Alexandru Ion, fiindcă acesta i-ar fi pălmuit mama, iar pe copila de 8 ani pentru că, fără părinţi, ea „nu mai avea de ce să trăiască”. La proces, tânărul a afirmat că fetiţa „nu putea fi lăsată în viață”. 

Şi Blenis Shyti a declarat în anchetă că au mers la Mangalia pentru „a aplica o corecție victimelor”, aşa că procurorii au stabilit că mobilul crimelor a fost răzbunarea. Iar judecătorii de la ÎCCJ au fost şi ei de acord cu această teorie.  

Numai la Tribunalul Constanţa, instanţa a apreciat că explicaţia cam scârţâie şi că ar fi trebuit verificate mai temeinic informaţiile oferite de un martor cu identitate protejată care a declarat că Todri Albion i-a povestit că „Blenis și Ștefan au fost implicați într-o organizație de traficanți de droguri, iar bărbatul din Mangalia (Alexandru Ion – n.r.) aflase că ei voiau «să-i tragă țeapă» șefului organizației şi intenționa «să-i trădeze». Pentru că n-a fost de acord să tacă, l-au tăiat cu un cuțit”.

Indiferent de motivul pentru care au fost omorâţi soţii Ion, uciderea fetiţei lor pare un gest absolut gratuit şi de o cruzime inimaginabilă. Amalia nu fusese martoră la crimă, deci asasinii n-aveau de ce să se teamă că ea ar putea să-i demaşte.

Singura explicaţie plauzibilă e că, prin uciderea fetiţei – care urma să se întoarcă acasă de la şcoală şi să-şi descopere părinţii morţi în apartament -, cei doi criminali au vrut să câştige timp. Timp pentru a ascunde cadavrele, pentru a şterge urmele şi pentru a întârzia cât mai mult descoperirea crimelor. Numai că, în tot acest timp câştigat, Blenis Shyti vorbea de pe telefoanele victimelor şi se plimba cu maşina lor prin Constanţa.

De ce nu a fost pus sub acuzare şi tânărul care i-a ajutat pe cei doi

Trupurile celor trei victime au fost descoperite în ziua de 15 decembrie 2004, în locurile indicate de Ştefan Niculescu şi de Todri Albion. Ultimul fusese prins, cu o zi în urmă, pe Aeroportul Otopeni, în timp ce se pregătea să urce într-un avion ce urma să-l ducă în Bulgaria.  

În scurt timp, Todri Albion a devenit martorul principal al acuzării. El a povestit că, după ce a asistat la uciderea fetiţei şi a aflat de la cei doi cum i-au ucis şi pe soţii Ion, a fost atât de speriat, încât le-a povestit totul altor doi prieteni. Şi aceştia au devenit martori în dosar.  

Cum, la începutul anchetei, Stefănescu şi Shyti arătau fiecare cu degetul spre celălalt, acuzându-se reciproc, declaraţiile lui Todri au fost cele care au înclinat balanţa. Şi, deşi tânărul albanez a fost cel puţin martor la uciderea fetiţei, iar apoi a contribuit la ascunderea cadavrelor şi la ştergerea urmelor crimelor, anchetatorii au dispus, în cazul lui, neînceperea urmăririi penale, motivând că el „a fost constrâns moral să comită infracţiunile, iar ulterior a înlesnit arestarea celor doi principali suspecți ai triplului asasinat”.

În iunie 2005, dosarul de omor a fost trimis în instanţă, iar două luni mai târziu, Todri Albion a părăsit România şi nu s-a mai întors.

Tâlhăria înscenată şi poliţistul implicat în traficul de persoane

În timpul percheziţiei efectuate în apartamentul lui Niculescu, poliţiştii au descoperit o verighetă pe care o căutau într-un dosar rămas nesoluţionat: o tâlhărie din Constanța. Nu mică le-a fost surpriza când au aflat că infracţiunea fusese pusă la cale chiar de către fiica soţilor păgubiţi, care era prietenă cu Niculescu. Ea avea nevoie de bani ca să-i dea mită unui profesor şi să treacă examenul, şi ştia că părinţii ei n-o vor ajuta. 

Iniţial, tânăra a negat orice implicare, dar Niculescu păstrase, „ca măsură de precauție”, după cum mărturisea el, schița apartamentului, desenată de ea.

În comiterea acestei infracţiuni a fost implicat şi Blenis Shyti. Pe 1 iunie 2004, când fata a rămas singură acasă, cei doi au mers în apartament, au legat-o, conform planului făcut împreună, şi au furat de acolo tot ce au găsit: circa 100 de grame de bijuterii din aur, 3 ceasuri de mână, două telefoane mobile, 4.600 de dolari, 100 de euro şi 3.400 de lei. Prejudiciul nu a mai fost recuperat.

Niculescu şi Shyti au fost acuzaţi şi de furt calificat. În plus, pe numele celor doi exista şi dosarul în care erau acuzaţi de trafic de persoane. Acasă la Shyti, poliţiştii au găsit actele victimelor. El s-a apărat, spunând că în acel apartament au fost câţiva colegi de facultate şi sigur cineva vrea să-i facă rău. 

În traficarea fetelor, Shyti era ajutat de bunul lui prieten Niculescu, dar şi de un poliţist, Denis Răzvan Ciolacu. Acesta avea 26 de ani şi fusese coleg de liceu cu cei doi. În reţeaua de trafic, el era transportatorul şi-i ducea cu maşina lui, pe traficanţi şi pe victime, oriunde era nevoie.

Pe lângă tânăra care a făcut denunţ la poliţie, anchetatorii au descoperit încă două fete traficate. Una dintre ele era minoră şi fusese cumpărată cu 300 de euro, de la un bărbat din Cernavodă, Emil Ivan.    

În 2011, Shyti, Niculescu şi Ciolacu au fost condamnaţi definitiv la câte 5 ani de închisoare, pentru trafic de persoane şi trafic de minori. Emil Ivan a primit 4 ani de închisoare. Poliţistul Ciolacu s-a sustras executării pedepsei şi a fost dat în urmărire internaţională. N-a făcut nicio zi de închisoare. În 2022, Tribunalul Constanţa, la sesizarea Compartimentului Executări Penale, a constatat că a intervenit prescripţia pedepsei.  

Cum a fost lăsat liber Blenis Shyti, deşi era acuzat de trei crime

Pe 3 august 2005, judecătorul Marius Epure de la Tribunalul Constanţa a decis conexarea dosarului în care Shyti şi Niculescu erau acuzaţi de omor cu dosarul de trafic de persoane. Iar o săptămână mai târziu, la cererea avocaţilor lui Shyti, acelaşi judecător a dispus restituirea dosarului la Parchet şi, super-bonus, „punerea în libertate de îndată a inculpatului Shyti Blenis”, fără nicio interdicţie. 

Pe 10 august 2005, Blenis Shyti, acuzat de trei crime, furt calificat şi trafic de minori, a părăsit arestul.  Procurorii au atacat decizia, însă apelul lor nu putea fi judecat imediat. Iar o săptămână mai târziu, Shyti a fost prins de poliţie pe Aeroportul Otopeni, în timp ce încerca să se îmbarce într-un avion, cu destinaţia Tirana. 

Descoperiţi din punct de vedere juridic, poliţiştii au improvizat motivele reţinerii şi l-au acuzat pe albanez că, în timp ce era elev în clasa a X-a la Liceul Carol I din Constanţa, furase catalogul găsit la percheziţia domiciliară din decembrie 2004.  Motivul: avea prea multe absenţe şi doar aşa putea scăpa de ele. Artificiul a ţinut, iar Shyti a rămas în spatele gratiilor.

Pe 2 septembrie 2005, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea procurorilor, a separat dosarul de omor de cel de trafic de persoane, pe motiv că nu există legătură între infracțiuni, şi a dispus încarcerarea imediată a albanezului.   

Pentru furtul catalogului, Shyti a fost condamnat de Tribunalul Constanţa, în iunie 2007, la plata unei amenzi penale.

Judecătorii de la Curtea de Apel: „Au demonstrat o ferocitate deosebită”

Pentru triplul asasinat din Mangalia, Blenis Shyti şi Ştefan Niculescu au fost condamnaţi definitiv de ÎCCJ, în noiembrie 2009, la închisoare pe viaţă. Pedepsele pentru celelalte infracţiuni au fost contopite, iar ei au rămas cu cea mai grea condamnare. Executarea acestei pedepse a început în decembrie 2004 și, conform calculelor judecătorilor, ea expiră în termen la data de 4 iulie 2102. 

Judecătorii de la Curtea de Apel Constanţa precizau, în motivarea deciziei lor, că, deşi Shyti şi Niculescu „erau foarte tineri”, „pedeapsa detențiunii pe viață (…) justifică necesitatea izolării inculpaţilor din societate, asigurând și reeducarea lor”, având în vedere „comiterea omorurilor cu premeditare, suprimarea vieții a unei întregi familii, agresivitatea cu care au acționat, încercând uciderea minorei cu mâinile goale, ceea ce ne demonstrează o ferocitate deosebită”.

În 2014, Shyti a cerut revizuirea sentinței de condamnare. El solicita să fie reconsiderată, ca probă, declaraţia lui Niculescu din ultima fază a procesului, în care el susţinea că a acţionat singur, iar Shyti e nevinovat. 

Într-adevăr, la ÎCCJ, Niculescu a revenit asupra mărturisirilor făcute până atunci şi a susținut că el e singurul care a ucis. Că atunci când a omorât-o pe mătuşa sa, Shyti a vrut să plece, dar el l-a tras înăuntru, că singur l-a înjunghiat pe unchi şi a strangulat-o pe fetiţă, iar prietenul lui a participat doar la ascunderea cadavrul în acea groapă. Dar „din actele dosarului rezultă vinovăția inculpatului Shyti Blenis”, l-au contrazis judecătorii de la ÎCCJ, care i-au condamnat definitiv pe cei doi.

Tribunalul Constanţa a respins cererea de revizuire, pentru că declaraţia invocată fusese deja luată în considerare de ÎCCJ. Shyti a atacat decizia tribunalului, dar apoi şi-a retras apelul. 

Shyti a reclamat România la CEDO de trei ori şi a primit despăgubiri

Prima oară, albanezul s-a plâns la CEDO că arestarea sa preventivă din perioada 17 – 20 august 2005 (pentru furtul catalogului – n.r.) a fost ilegală. El a mai reclamat durata excesivă a procesului (5 ani – n.r.), care nu ar fi fost unul echitabil, şi a susţinut că a fost discriminat și acuzat de omor calificat, doar din cauza naționalității sale. În plângerea sa, Shyti a mai precizat că i-a fost încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție, printr-o campanie media inițiată împotriva sa, şi că în Penitenciarul Poarta Albă i-a fost violată corespondența. CEDO a decis, în noiembrie 2013, că cererea lui Shyti e inadmisibilă.

Într-o nouă cerere la CEDO, Blenis s-a plâns că e obligat să poarte cătușe în timpul  procesului, fiind considerat deținut periculos, că împotriva sa au fost luate măsuri de securitate şi că toate aceste încălcări ale drepturilor sale se întâmplă doar din cauza naționalității sale albaneze, el fiind discriminat în comparație cu coinculpatul său, Ştefan Niculescu. Şi această cerere a fost declarată de judecătorii CEDO, în mai 2014, inadmisibilă. 

Dar în februarie 2021, Blenis Shyti a obţinut câştig de cauză la CEDO, statul român fiind obligat să-i plătească albanezului 5.000 de euro despăgubiri, pentru condiţiile improprii din închisoare.

Când ar putea cere liberarea condiţionată Shyti şi Ştefănescu

Shyti a trecut prin penitenciarele Poarta Albă, Jilava, Rahova, Tulcea și Slobozia. În 2009, el a câştigat Cupa Penitenciarul Rahova la skandenberg, categoria „+90 kg seniori”.

În septembrie 2021, întors în Penitenciarul Poarta Albă, Shyti s-a căsătorit cu o româncă stabilită în Spania, care e cu 8 ani mai în vârstă decât el. 

În prezent, bărbatul îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Ploieşti. În cursul anchetei şi al procesului, a negat orice implicare a sa în comiterea celor trei crime, susţinând că el a avut doar un rol pasiv și că nu i s-a putut opune lui Ştefan Niculescu, care l-a amenințat. 

Acum, potrivit unor surse din mediul penitenciar, Shyti recunoaşte că a comis crimele împreună cu prietenul său şi spune că el a intervenit pentru acesta, într-un soi de reglare de conturi. El îşi aminteşte şi că, în acea zi, din cauza furiei, nu se mai putea controla.  

Şi Ştefan Niculescu a trecut prin mai multe penitenciare, iar în vara anului 2022, era la Giurgiu, în regimul închis de executare a pedepsei, al doilea ca severitate, după regimul de maximă siguranţă. 

Legea prevede că cei condamnaţi la pedeapsa detențiunii pe viață pot cere liberarea condiționată după executarea efectivă a 20 de ani de închisoare. Pentru Shyti şi Ştefănescu termenul se împlineşte la sfârşitul acestui an.

Cum a scăpat Shyti de plata daunelor către rudele familiei ucise 

În noiembrie 2009, când au fost condamnaţi definitiv pentru triplul omor, Blenis Shyti şi Ştefan Niculescu au fost obligaţi de ÎCCJ să plătească, în solidar, peste 82.000 de euro daune către rudele familiei ucise.

În celălalt dosar, de trafic de persoane, ÎCCJ a dispus, în octombrie 2011, ca două dintre victime, constituite părţi civile, să primească câte 7.000 de lei – daune morale de la Shyti, Niculescu şi coinculpații Denis Ciolacu şi Emil Ivan.

În iunie 2016, Blenis Shyti, prin avocaţi, a cerut Judecătoriei Constanţa să constate că s-a prescris obligaţia lui de a plăti toate daunele morale şi materiale, dar şi cheltuielile de judecată. Avocaţii au invocat Codul de Procedură Civilă, care prevede că „dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”. 

În instanţă, Shyti a explicat că, de când hotărârile judecătoreşti au rămas definitive, el nu a fost notificat, în vreun fel, de către părțile civile, pentru recuperarea prejudiciului. Iar el, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, nu putea plăti daunele, pentru că, a explicat Shyti, e cetățean albanez, nu deține bunuri în proprietate sau mijloace financiare, iar din decembrie 2004 se află în spatele gratiilor. 

În octombrie 2022, Judecătoria Constanţa i-a dat dreptate şi a decis că Shyti a scăpat de orice obligaţie financiară, pentru că în ambele dosare în care a fost condamnat s-a „împlinit termenul de prescripţie de 3 ani pentru plata daunelor morale, materiale şi a cheltuielilor de pomenire către pârâți”. Rudele familiei ucise şi cele două fete traficate n-au atacat decizia, iar ea a devenit definitivă. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro